V-am vazut bucurandu-va inca de Ziua Nationala, in ciuda multor motive, dintre care ultimul ar fi buletinul meteo, care ar fi putut sa va tina acasa. M-am bucurat alaturi de voi si, pentru o zi am incercat sa uit de toate nenorocirile care s-au abatut asupra tarii mele. Sunteti atat de mandri, dragii mei, atat de frumosi, chiar si atunci cand va inghesuiti pentru o portie de fasole cu carnati. Imi sunt dragi eleganta cu care va purtati blazonul de ruda saraca a gintei latine si demnitatea cu care suportati oroarea unei geografii nedrepte, care v-a aruncat intr-o mare de slavi, nu totdeauna prietenosi si buni vecini. Ma doare faptul ca de prea multe ori judecati pe ceilalti ca si cum ar fi asemeni voua. Va deschideti prea des inimile si portile pentru a-i intampina cu paine si sare pe cei care vin sa va cotrobaie prin lada de zestre. Sunteti mult prea increzatori in dorinta celorlalti de a va fi voua bine.
Incetati sa va aruncati privirile pline de speranta dincolo de fruntarii si fiti mai circumspecti cu toti cei care se perinda pe la Bucuresti, cu scopul declarat de a va face binele cu forta. Nici Maica Rusia, nici Unchiul Sam si nici toti ceilalti asemeni lor nu va sunt rude de sange; dimpotriva, judecand dupa tot binele trimis la export de aceste doua rubedenii mondiale, am putea sa le punem in categoria neamurilor proaste.
Ne aflam la raspantia dintre doi ani, la cateva ore de intrarea in luna care si-a luat numele de la zeul cu doua fete, Janus. Cu una privind catre ieri si cu cealalta catre maine. Va doresc sa luati aminte la cele ce s-au petrecut pentru a zidi un viitor care sa va fereasca de neimplinirile care v-au asfixiat mult prea putinele bucurii. Apostolii apocalipsei sustin ca 2012 ar fi ultimul. Va doresc ca anul viitor sa fie nu cel al sfarsitului, ci al unui nou inceput. La multi ani, iubitii mei frati romani!
Leave a Comment
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
