Jos pulanele de pe buget!

Urmaresc cu o oarecare doza de interes, dublata de una mai consistenta de dezgust, eforturile breslei politistilor romani de a ne arata cat de vitregiti sunt de soarta.Nu tu dotari de ultima ora, nu tu echipamente care sa rivalizeze cu ale confratilor lor din filmele americane, doar un noian de pasiune pentru lucrul bine facut, in conditii dintre cele mai vitrege. La prima vedere, dat fiind suportul mediatic oferit de trusturile de presa angajate politic oricarui contestatar, lucrurile par a fi chiar asa cum sunt prezentate. Noua runda de cotonogeala intre slujitorii ordinii publice si Ministerul de Interne are insa la origini nu lipsa echipamentelor si tehnologiilor de top, ci intentia MAI de a reduce numeric breasla ori, in caz contrar, de a taia cele cateva sporuri salariale de care politistul beneficiaza. In ciuda faptului ca i-am vrut si s-au vrut demilitarizati, functionari publici, decurgand de aici o seama de drepturi de care, ca militari nu ar fi beneficiat, si am putea enumera aici dreptul de a face greva si de a-si avea propriile sindicate, unii dintre oamenii legii au ramas tributari unor comportamente din vremea in care “originea sanatoasa” si masa musculara adecvata asigurau succesul profesional. Comparativ cu alte state din Uniunea Europeana, Romania are cel mai mare numar de politisti la mia de locuitori. Nu la medici, nici la dascali, si nici macar la ingineri nu suntem liderii continentului. Ne doare insa la cascheta cand vine vorba de comparatiile cu alte state ale Uniunii Europene; vrem cea mai mare recolta de gabori la hectar, asta avem. Suntem o natiune pusa sub supravegere. Ar trebui in consecinta ca romanii sa fie obisnuiti sa-si lase masinile descuiate in parcare, sa nu stea zavorati in casa ziua in amiaza mare si sa poata iesi fara teama la o promenada sub clar de luna in orice loc li se pune lor pata. Cat de protejati suntem, hai sa zicem in Piata Victoriei ar trebui sa fim si pe strada Calusei din Colentina, ori pe varful Stogu. Este evident ca lucrurile nu stau chiar asa. Mostenind aroganta si superficialitatea defunctei Militii, unii dintre reprezentantii acestei adevarate caste a brahmanilor cu pulan considera ca li se cuvine cat de mult, in conditiile in care ceea ce ofera societatii este de departe sub standardele contemporane. Revenind la drepturile castigate in urma demilitarizarii, nu pot sa nu-mi amintesc protestele politistilor care au dus la demisia lui Vasile Blaga din fruntea Ministerului de Interne. Daca imi mai ramasese un dram de pretuire pentru aceasta categorie de slujbasi ai statului, s-a dus de-a zvarlita in boschetii Palatului Cotroceni, odata cu caschetele aruncate de respectivii protestatari. Oricine imi cunoaste antecedentele in materie de opinii politice nu ma poate acuza de atitudine pro Traian Basescu. Nu-l iubesc si nici motive sa-i ridic osanale nu am. Institutia prezidentiala, alaturi de cea a Parlamentului, Drapelul si toate celelalte insemne ale suveranitatii nationale le respect. Din pozitia de aparator al legalitatii si ordinii de drept, sa mergi la protest cu arma la bracinar si sa strigi mascari la adresa celui ales ca sef al statului depaseste de departe limitele bunului simt. Eu nu am nicio relatie contractuala cu cetateanul presedinte al Romaniei si nici cu cetatenii membri ai guvernului Emil Boc; protejat de libertatea de expresie si de arsenalul de dovezi ale lipsei de profesionalism in actul guvernarii, imi pot exprima dezamagirile in orice fel imi permite fondul lexical al limbii romane. Nu acelasi lucru putem spune despre oamenii in uniforma, platiti din banii contribuabilului sa-i protejeze pe toti romanii de abuzurile de orice natura, inclusiv pe Traian Basescu. O minima decenta ar fi prevenit ruptura dintre Palatul Cotroceni si Politia Romana. N-a fost sa fie, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Indivizi facand parte din breasla celor care racneau din toti rarunchii “iesi afara, javra ordinara” celui ales sa reprezinte Romania pe plan international pot fi vazuti abordand atitudinii de “saru’mana boierule” in relatia cu anumiti lideri ai lumii interlope, ori angrenandu-se in activitati criminale. Este ingijorator numarul oamenilor legii ajunsi dupa gratii. Desigur, nu putem generaliza insa, atata vreme cat fenomenul exista, nici nu le putem acorda credit pe deplin. E treaba celor onesti sa se descotoroseasca de leprele care le-au dezonorat profesia. Atata vreme cat nu-si curata propria ograda, nu am niciun motiv de solidaritate si compasiune. Deocamdata, atunci cand ma gandesc la Politia Romana imi amintesc de Soric, fostul sef al IJP Neamt lacrimand la catafalcul unui interlop, asa ca nu am decat un singur sfat pentru nemultumitii din sistem: Jos pulanele de pe buget!

Romani fara acoperire

                              Baltoaca politica romaneasca, duhnind a ignoranta si nesimtire ridicate la rangul de virtute sufoca plamanii natiunii, precum o buda plina ochi dintr-un local de mana a saptea in care meniul zile are ca piese de rezistenta fasolea si zeama de varza.  Recenta descindere a oamenilor legii in mijlocul serpariei de interese din Portul Constanta a scos la iveala inca o data, de parca mai era nevoie, cum reprezentantii puterii sifoneaza bugetul national, de grija caruia, in nemernicia lor, se prefac ca nici noaptea n-au somn. O adunatura de veri, cuscri, nepoate, nasi si fini, la care se adauga sogori si puradei mistuie tot ce-a mai ramas in picioare in urma valurilor precedente de lacuste.

                               Cu o nesimtire ce frizeaza absurdul, proaspat reales la ordin venit de sus, de pe dealul Cotrocenilor, presedintele PDL a declarat ca: “Laurenţiu Mironescu nu era favorizat în partid. Dacă era un protejat al regimului, nu ajungea obiectul anchetei.”  Chiar asa, pe fata, fara ocolisuri a spus-o Emil Boc. In concluzie, cine e favorizat in partid nu poate fi anchetat. Poate n-ati auzit din Imunitatea Democrat Liberala. La cel mai serios mod, ma tem ca PDL-istii se vor gandi s-o legifereze chiar si in noua Constitutie, pe care se tot screm sa o fete inainte sa-i ia viitura electorala. Separatia puterilor in stat e doar o barfa; partidul poate decide pe cine nu are voie Justitia sa puna ochii, dara-mi-te catusele. La o asa magarie spusa in gura mare chiar ca nu mai stii cum sa reactionezi.

                              Cum intre doua polonice de “societate socialista multilateral dezvoltata” sorbite din haznaua marxist-leninista, UASCR nu a avut timp si nici chef sa strecoare cate o inghititura de umanioare, se pare ca lui Emil Boc limba romana ii intinde capcane.  Nimic nou sub soare; amintiti-va de discursurile memorabile ale junei odrasle prezidentiale. Revenind la fostul primar de sub Feleac, ultima nazdravanie lingvistica a acestuia, conform cotidianului “Romania Libera”   din 26 mai 2011 suna cam asa “nu se pot face promisiuni către români fără acoperire”. Sa intelegem ca romanii fara celular nu beneficiaza de promisiuni din partea lui Emil Boc? Sa credem ca romanii fara sepcuta sunt vaduviti de asemenea bucurii? Noroc ca suntem obisnuiti cu graiul Boccitan si am inteles ca s-a referit la promisiuni fara acoperire; totusi, pusa alaturi de “Yes, but you know, aviara gripa…”, expresie cu care premierul l-a trimis in corzi pe un reprezentant al companiei Nokia,  incalcita zicere se constituie intr-un portofoliu de larga respiratie spirituala si “succesuri” in imbogatirea fondului lexical PDL. Revenind la romanii fara acoperire despre care face vorbire Emil Boc, constatam ca, in anumite situatii , putem intalni romani aflati in cealalta extrema, atunci cand palaria este mult prea mare pentru capul pe care a fost asezata, dupa cum se poate observa si in imagine. 

                              Ca spectacolul dezolant al unei guvernari deplorabile sa fie complet, la unison cu trompeta domniei sale de la Palatul Victoria, Traian Basescu se lamenteaza ca multimea de specialisti de pe margine stie doar sa arate cu degetul, dand ca exemplu refuzul capilor BNR de a intra in mocirla oranj. Prin acest mesaj, presedintele Romaniei recunoaste indirect ca sustine o adunatura de incompetenti, pusi doar pe jaf si capatuiala, analfabeti insa cand vine vorba de gestionarea interesului national. Cata minte iti trebuie sa realizezi ca nimeni nu vrea sa plateasca pentru oalele sparte de PDL si gasca intr-un iresponsabil exercitiu al puterii? Guvernele de tehnocrati sunt doar false solutii in situatii extreme, ca si guvernele de uniune nationala. Guvernele sunt si trebuie sa ramana  politice pentru ca au nevoie de sustinerea partidului de guvernamant, altfel alegerile nu-si mai au rostul. Lasati pe Boc & Comp. sa-si rupa gatul pana la capat. Poate asa ne vom invata minte si nu-i vom mai alege in vecii vecilor.

Lacrimi si dinti

De cu seara mi-am pus ceasul sa sune, sa fiu treaz la ora inceperii Marii Adunari Nationale a PDL. Pana sa dau cu apa pe ochi, Basescu pasea tantos in sala turnirului. Imi trag nadragii in graba, cu un ochi pe toate cotidianele care transmit online sedinta. Imi amintesc de Ilie Dobre si de transmisiile lui radiofonice in direct in cadrul emisiunii “Fotbal minut cu minut”. Circula pe vremea aceea un banc; in esenta, se spunea ca Florin Halagian l-ar fi rugat pe Dobre sa slabeasca tempo-ul, ca a scos sufletul din jucatori si nu mai pot tine ritmul cu transmisiile lui. Revenim la transmisia live de la Palatul Parlamentului. Cuvanteaza presedintele. Varsa doua lacrimi, in stilul deja consacrat. Aflam cat a suferit cand i-a intors Petre Roman spatele. Pai cui o fi vrut presedintele Romaniei sa-i intoarca Roman spatele? Lui Adrian Nastase? In pofida apelului prezidential ca actualii competitori sa ramana prieteni si dupa numaratoarea voturilor, am remarcat in ambele tabere cateva declaratii facute scrasnind din dinti. In asteptarea noutatilor de la congres, ma mut pe cotidianul “Puterea”. Aflu ca politistii cauta prin Bucuresti un car cu boi…de Grigorescu! Pe la Palatul Parlamentului, de buna seama n-au trecut! Nicio legatura intre cele doua subiecte. Asta doar in caz ca n-o faceti dumneavoastra. Congresul continua. Le doresc… succesuri!

Trompeta Perfecta

Timpul ramas pana la Conventia Nationala a PDL poate fi contabilizat in ore. Sampania este deja pusa la frapat, satarul a izbit deja greabanul vitelului cel gras si focurile de artificii au fost deja amplasate in pridvorul partidului.  Dupa cum am semnalat si cu alte prilejuri, in spatele aparentelor de competitie acerba, in spatele unui foarte bine organizat simulacru de exercitiu democratic se ascunde o banala reprezentatie a Teatrului National de Marionete Politice. Intr-o plicticoasa atmosfera de “vom face totul”, Emil Boc isi repeta in oglinda discursul de multumire “pentru increderea acordata”. Deja reales inca de cand s-a anuntat data reuniunii, presedintele in exercitiu al partidului prezidential se ia prea mult in serios, asa cum nimeni altcineva nu o face. Citeam deunazi o declaratie a acestuia prin care, cu o candoare de care nu l-as fi banuit, se declara mandru ca este o nuca mult prea tare pentru USD.   Susmentionata declaratie m-a trimis cu gandul la o vorba romaneasca, pe care nu stiu daca marioneta in cauza o cunoaste… in respectivul filon de intelepciune populara se spune ceva despre “daca nu-i fudul…”. Insignifiantul se viseaza un fel de David al vremurilor moderne caruia i s-a nazarit ca Goliatul opozitiei are cosmaruri cu Emil Boc si prastia lui necrutatoare. Oare chiar nu vede ca prezenta lui pe scena politica este cel mult hilara? Se pare ca nu. Alaturi de candidatul Paleologu, un romantic visator intr-o lume mult prea prozaica, Boc reprezinta latura umoristica a Conventiei Nationale a PDL. Singurul care ar fi putut crea probleme adversarilor politici ai democrat liberalilor este Vasile Blaga. Cu buldogul nu-i de joaca! Este un individ cu capul pe umeri, care gandeste cu propriul creier si care refuza manipularea. Atat opozantii guvernarii oranj, cat si Basescu si clica lui sunt constienti de asta. Nevoia de un caracter de plastilina la conducerea PDL l-a adus pe presedintele Romaniei de aceeasi parte a baricadei cu tandemul Ponta-Antonescu. Un individ direct si fara prea mult antrenament in arta persuasiunii, Traian Basescu a declarat fatis ca este de partea premierului in aceasta disputa. Fara ocolisuri, fara nuante, direct si la ora de maxima audienta, a prezentat si motivul pentru care are aceasta preferinta. Emil Boc ii este loial. Social democratii si liberalii au gasit o metoda mult mai eleganta si infinit mai eficienta sa-l scoata pe Vasile Blaga din carti. In nenumarate randuri si-au exprimat admiratia si sustinerea pentru fostul ministru de interne. Efectul a fost cel scontat. Laudat de adversari, Vasile Blaga a devenit in ochii poporului PDL un potential tradator. Punct ochit, punct lovit. Astfel, toata lumea pare multumita si nimeni nu are a se plange de absenta unei democratii reale in sanul partidului de guvernamant. Emil Boc ramane in continuare marioneta Cotrocenilor, pentru linistea papusarului.

Traian Basescu este un  abil politician si un manuitor la fel de maiastru al sforilor la capatul carora se afla minusculul personaj care ocupa fotoliul din capul mesei la Palatul Victoria. Basescu nu vrea sa scape PDL-ul din gheare; asa se explica ambitia de a-si pastra trompeta perfecta ca presedinte al partidului. Mai are neamuri si tutari de asezat in menajeria politica. Basescu este un altruist intr-o maniera de-a dreptul paradoxala si jenanta… a obtinut pentru sine tot ce se putea; grija lui se revarsa acum cu generozitate peste liota de slugi care s-ar putea duce de-a dura pe toboganul istoriei cand el nu va mai fi ce este, ori chiar mai mult decat atat.

Partidul Negustorilor Cinstiti

Sursa foto: echipadeimagine.ro 

A devenit o banalitate situarea unui demnitar in afara legii si indiferenta acestuia fata de normele pe care nu ezita sa le batjocoreasca. Daca pana mai ieri stapanii Romaniei, pentru ca alt termen nu gasesc care sa caracterizeze comportamentul guvernantilor, se prefaceau ca se tem de lege, mai presus de care se povesteste ca nimeni nu se afla, mai nou, tupeul si impertinenta acestora nu mai au limite. Asemeni clanurilor interlope, cu care dealtfel se si afla in stranse relatii de prietesug, cuscrie si cumetrie, bandele de guvernanti la drumul mare nu-si mai ostoiesc nestavilita pofta de a pune gheara pe tot ce misca in tara asta.  Banul public a devenit renta viagera pentru nemernicii pe care cu buna stiinta i-am pus de straja la borcanul cu miere. Se fac averi din autostrazi ce nicio data nu vor exista, se pune bir pe lumina zile si pe mersul pe jos. Jaful national pe care il pastoresc acesti haiduci pe invers, care iau de la saraci ca sa dea la bogati a atins proportii astronomice. Fundatiile non profit devin din ce in ce mai profitabile, caritatea a fost inlocuita de negotul cu sperante, iar Romania este furata, deselata, calarita de acesti nemernici care mai si indraznesc sa ne priveasca in ochi spunandu-ne ca ne vor binele.

Mult prea preocupat de iesirea din criza si de mascarada de campanie pentru alegerile interne unde, dupa cum se stie, “les jeux sont fait”, Emil Boc nu are timp de nimicuri, ca de exemplu moralitatea propriului cabinet. Credeti ca s-a urcat domnia sa pe scaunel ca sa-l urecheze pe fostul ministru Botis? Toata PDL-imea il bate pe umar pe fostul ministru al muncii cum ca, vezi Doamne, cat de onest a fost cand a decis sa isi dea demisia ca urmare a faptului ca a fost prins cu mata incompatibilitatii in sac. Cand vine vorba de hotie, partidul de guvernamant vede doar paiul din ochiul opozitiei. Ai lor sunt curati si uscati. Dupa principiul “hotul neprins, negustor cinstit” , susmentionatul ministru declara la inceputul scandalului care l-a indepartat din Executiv ca-si va da demisia daca se va dovedi ca este incompatibil. Ce alta dovada de cinism mai putem primi? Asemeni controversatului Sorin Ovidiu Vantu, care ne sfatuia sa ne intarim statul ca sa poata lupta cu mogulimea, Botis cerea sa fie prins, apoi mai vedem. In Partidul Negustorilor Cinstiti, adica inca neprinsi, morala este mopul cu care in zadar incearca Monica Macovei sa lustruiasca podelele ideologice din Modrogan. De unde era sa stie bietul Botis ca are o fundatie in casa si ca nevasta-sa ia parale de la stat?

Cam pe aceste coordonate evolueaza partidul care, fereasca Sfantul, mai vrea o data pe capra trasurii. O adunatura de surugii biciuind calul care trage la antepomenitul atelaj, biciuind o biata martoaga deselata numita simplu, Poporul Roman. In toata aceasta  serparie care ne sufoca, fara semne de iesire la liman, nu-i nimeni in afara de Unul care sa tina aprinsa faclia sperantei.

 Hristos a inviat!

Dulaul si Potaia

S-a dat startul la lupta pentru adjudecarea postului de sef de haita. De la plecarea masculului alpha cu misiune sa pazeasca turma nationala de mioare, loctiitor la comanda catelimii a ramas un pechinez jigarit care latra din tarna si nici macar latratul nu-i apartine, posesor fiindu-i cel care l-a lasat in capul trebii, atunci cand a plecat cu slujba la alta gospodarie. Luand de bun faptul ca chipurile este tartorul de drept al haitei, potaia vrea sa mai ramana un rand acolo unde a lasat-o cainele lup de mare. Unul dintre dulaii care au avut mai tot timpul ceva de marait, fost sef peste cainii politisti, considera ca a venit vremea ca adevaratul lider sa ocupe rangul pe care-l merita si vrea sa-i traga presul de sub picioare lui Bubico.

Ca in orice haita unde, dupa principiul “nu pleaca de bunavoie cainele de la macelarie”, gustul ciolanului tine loc de element de coeziune, catelimea inclina balanta ba de partea dulaului, din respect pentru coama-i zbarlita, ba de partea potaii, de teama muscaturii Marelui Saint Bernard.  Cu mic, cu mare, de la catelusii care abia au facut ochi, pana la batranele sarle, cu blana mursicata in luptele pe viata si pe moarte pentru un os mai bun de ros sub soare, fiecare cantareste sansele ba de-o parte, ba de cealalta, ingrijorati sa nu ramana in afara cercului de favoriti ai celui ce va da tonul in haita.
Ultima noutate, ne-am pomenit ca in plenul haitei reunite s-a trezit ca vrea sa fie jupan chiar si binecunoscutul catelus cu parul cret, care maraie graseiat despre dreptul proaspetilor catelandri de a se infrupta din prada. Cum cateii dintai turbeaza, probabil ca incercarea lui este sortita esecului. Nu degeaba o binecunoscuta fabula de-a lui Grigore Alexandrescu se incheie cu versul “Noi vrem egalitate, dar nu pentru catei”.

Turma de mioare asista nepasatoare la lupta dintre dulau si potaie, constienta fiind ca nimic nu se va schimba odata ce succesiunea va fi stabilita. Mai mult decat sa behaie ziua intreaga, ba de una, ba de alta si nimeni sa nu le asculte, nu poate face. Lupii vin si se infrupta fara nicio problema ca deh, asa-i la turma fara caini. Mai bine spus, asa-i la turma unde cainii sunt prea ocupati sa se sfasie intre ei.

Lasa-ne!

Mi-a placut Emil Boc. Asta demult, pe cand invitatul lui Andrei Gheorghe fiind, intr-un in direct show televizat la Antena 1, a cazut in cap si, precum hopa Mitica, s-a ridicat din subsolul estradei de sticla si din penibil si a fost in stare sa mai si cuvanteze la respectiva emisiune. Mi-am zis atunci ca este un supravietuitor. Nici habar nu aveam ce bine il defineste acest cuvant.

Mi-a mai placut odata, tot demult, cand l-a detronat pe Gheorghe Funar de pe pozitia de primar etern al Clujului. Dupa ani si ani in care pana si iarba in parcuri crestea in Ros-Galben-Albastru, inima culturala a Ardealului merita o revenire la normalitate, minoritatea maghiara  merita mai mult decat ura si dispretul primului gospodar al urbei, iar Emil Boc parea omul potrivit sa vindece animozitatile locale si sa recladeasca normalitatea. Din nefericire pentru noi toti, individul avea alte ganduri si intentii. La indemnul, mai bine zis la ordinul lui Basescu, proaspatul primar napocitan visa la mai mult.

Anii au trecut si, odata cu instalarea politicianului de calibru redus Emil Boc la Palatul Victoria a inceput caderea, la inceput aproape inperceptibila, ulterior accelerata a acestuia si odata cu a lui, a noastra, a tuturor. Dintr-o prezenta destul de pitoreasca in arealul otravit al politicii mioritice, Emil Boc a involuat la stadiul de trompeta a primului matelot al tarii. Daca stranuta Basescu, Emil Boc isi punea fularul. Daca ar fi sorbit presedintele o gura din apa de foc pastrata in pivnitele lui Jack Daniels, Emil Boc s-ar fi impleticit pe culoarele Palatului Victoria. In fine, daca Basescu ar fi facut amor la locul de munca, Emil Boc ar fi gemut de satisfactie in direct, la teleconferinta cu prefectii.

Debordand de un simt al realitatii cel putin curios, Emil Boc s-a remarcat printr-un optimism de prost gust si o inocenta la fel de prost mimata, o papusa mecanica stricata, abandonata de jucausul de la Cotroceni in dulapul cu guvernanti de doua parale. Cand majoritatea populatiei aproape ca nu mai are dupa ce bea apa ca urmare a viziunii politice ample a cabinetului pe care crede ca il conduce, Emil Boc ne povesteste despre cresteri economice, iesiri din criza y compris din rahat. Cand pana si cei care i-au stat alaturi in toate giumbuslucurile ii spun ca poate ar fi vremea sa-si acorde o vacanta prelungita, Emil Boc se incapataneaza sa ramana in capul mesei. Beneficiind de o opozitie impotenta, macinata de ambitii marunte, guvernul Traian Boc, dupa cum bine i-a gresit numele o duduie din  conducerea, hai sa-i zicem largita a PDL, a supravietuit repetatelor motiuni de cenzura si astfel s-a impamantenit ideea ca este un guvern puternic, calare pe situatie.

Din nefericire, mimetismul lui Emil Boc nu s-a oprit la lecturile din povesti politico-administrative nemuritoare la capataiul alegatorului anesteziat de lipsurile cotidiene. I s-a nazarit ca nu ar fi rau sa imprumute si un pic din tupeul deprins de seful lui spiritual prin speluncile porturilor lumii. Cand isi dau cu stangul in dreptul ca niste ametiti de putere, iar presa, in nemernicia ei nu inchide ochii la balbele lor monumentale, guvernantii nostri gasesc de cuvinta sa terfeleasca aceasta institutie dupa cum le vine la gura. Aceasta adunatura de gaozari si tiganci imputite ar trebui, in viziunea faptuitorilor actului guvernarii, implicit a eroului nostru Emil Boc, sa se limiteze la a se gudura umilita la augustele picioare ale stapanirii. Cine se cred ei, jurnalistii, sa traga de maneca aceasta serparie de interese numita guvernarea Romaniei? Ce nu intelege Emil Boc si nici stapanul lui nu pricepe este faptul ca fara mass media cei care astazi se joaca inconstient cu destinele a milioane de romani ar fi pascut in continuare mioarele pe Dealul Feleacului ori ar fi vandut carnati de Plescoi in Piata Dacia din Buzau. Pacat ca Emil Boc a ratat o imensa ocazie de a fi ramas in istorie doar ca argat politic docil. Prin repetatele atacuri la presa si-a rezervat un loc si in galeria atitudinilor impertinente. Prestatia politica a actualului prim ministru al Romaniei imi aminteste de o caricatura care il infatisa pe fostul presedinte american George W Bush intrebandu-se “cum adica cel mai slab presedinte din istorie? Ce, s-a terminat istoria?”.

Sansa umbrei de la Palatul Victoria este sa se retraga pentru cativa ani din viata politica. Sa-si vada de slujba la Universitate, sa se ascunda precum Cristoiu in biblioteca, sa ne lase sa ne tragem sufletul la adapost de personalitatea incolora, inodora, translucida si insipida  pe care o afiseaza. Poate asa, mizand pe memoria scurta a electoratului, Emil Boc ar putea reveni in forta pe scena politica romaneasca, cel mult intr-o pozitie de primar al unei comune neelectrificate din creierii muntilor.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • April 2020
    M T W T F S S
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,351 Calatori virtuali
  • Free counters!