Pulpa Calului in Varful Dealului

cai

                   Nu stiu cum se face ca in ultima vreme,  cu o frecventa ce depaseste limitele bunului simt, ieslea consumatorului european de stiri se umple cu nutret  jurnalistic de cea mai proasta calitate, cu si despre Romania. Dupa arderea holdelor, otravirea fantanilor si retragerea in pub-uri a britanicilor in asteptarea invaziei romanesti,  am avut in ultimele zile parte de un spectacol mediatic de toata frumusetea ( a se citi jena), conform caruia romanii ar fi trimis in carmangeriile frantujilor carne de cal etichetata drept carne de vita. Un astfel de afront n-a mai suferit macelarul mioritic de pe vremea vestitilor miei de Paste vanduti prin pietele bucurestene sub deviza “Fara cap, fara picioare”.

                  Cu jumatate de gura si mai mult impinsi de la spate de tonul artagos al presei occidentale, oficialii nostri au incercat sa se dezvinovateasca. De buna seama, nimeni n-a catadixit sa-i ia in serios din moment ce noi, romanii, ne-am nascut cu gena vinovatiei in ADN inca de la fratricidul evocat cu lirism si melancolie blegoasa in Balada Miorita. Ca mai in toate datile, Baciul Parizian si cu cel Britan i-au tras o maciuca mediatica visatorului Baci Loser-ean, nederanjandu-se nici macar sa-l ingroape in dosul stanii, ci lasandu-l sa zaca in nestire pe marginea lungului drum catre Spatiul Schengen.

                   Pentru ca tot vorbim de bovine si cabaline, trebuie sa amintim ca nu este pentru prima oara cand boii de pe la Bruxelles si Strassbourg dau cu bata in balta in functie de interesele propriei lor cirezi. Nu-i un an de cand mugeau de mama focului “lovitura de stat” pe la toate oboarele de vite comunitare in vreme ce sapte milioane si ceva de romani votasera sa le goneasca martoaga din staulul de pe Dealul Cotrocenilor. Asa au vrut ei, asa a ramas. Pulpa calului in varful dealului; cu nu-i place s-o manance, s-o faca Lasagna!

Craciun Pribeag…

Winter storm hits Missouri

                   Peste culmile inzapezite ale Muntilor Stancosi, prima raza de soare vesteste sfarsitul hegemoniei intunericului, al umbrelor si gerului aspru. Cati ani au trecut oare de cand am primit ultima oara  colindatorii veniti sa vesteasca Nasterea Mantuitorului? De buna seama, trebuie sa fie multi, de vreme ce nu-mi mai amintesc cand s-a intamplat, daca s-a intamplat vreodata, sau nu-i decat o scornire a mintii mele plecate in cautarea bucuriilor netraite. Si totusi, cred ca s-a intamplat aievea, pentru ca aud si acum glasurile lor zglobii.

                  Este ceasul la care noi, beduinii moderni ai desertului de nea,  iesim zgribuliti din custile noastre metalice, adulmecand libertatea. Ger napraznic noaptea trecuta… Ne salutam unii pe altii cu “Merry Christmas” , chiar daca daca in sufletele noastre urarea suna in multe alte limbi ale pamantului… Vrem sa ne fim aproape unii altora, sa ne tinem loc unii altora de cei care ni se arata in amintirile despre Craciunul anilor copilariei, sa ne mintim ca nu suntem singuri intr-o lume care nu ne apartine…

                 Din nou ma prinde Craciunul pe drumuri, pribeag fara de tinta, colindator pe la curtile altora, cele mai multe cu portile zavorate. Ma intrebati de ce n-am mers acasa. Unde-i acasa? Chiar nu are nicio importanta daca ma aflu la o margine de drum, ori intr-o casa de om. Locul drag inimii mele in care m-as vindeca de toate dorurile aproape ca nu mai exista… Locul acela nu-i pe acest taram, nu-i pe acest tarm, ci la celalalt capat de lume… Un tarm prea indepartat! La multi ani tuturor; va iubesc!

           

Marea Adunare Nationala … a Ministrilor

parlamant

                        Carevasazica, dragii mei dragi compatrioti, o facurati si pe asta… Nu, nu o facuram, ca de data asta n-am bagat nici un biletel in cutia cu maimute din care sunt scosi parlamentarii. Am promis ca nu voi face acest lucru atata vreme cat nu traiesc in Romania; mi se pare logic si de bun simt ca soarta tarii sa fie hotarata de cei care pun umarul la bunastarea alesilor, prin taxe, impozite, ori chiar prin plocoane in vederea obtinerii contractelor banoase cu statul, sau a unor sentinte miloase pentru cei cazuti in ispita bagatului mainii in Caraiman.

                        Din cauza excesului de materie cenusie ce se prelinge pe scarile Palatului Parlamentului dinspre salile de sedinte in plen si pe sectiuni, infundand cu neuroni canalizarea respectivului stabiliment, Romania beneficiaza de un sistem electoral care v-a pus in carca una dintre cele mai numeroase institutii legislative ale lumii raportat la numarul de locuitori. O armata de paraziti lafaindu-se in carul la al carui jug trageti cu totii. Fiecare catun are cel putin un senator si cate doi deputati pe ulita, care mai de care mai Doctor in Drept, cu doctoratul luat pe la marile Universitati precum Minolta, Canon, ori Rank Xerox.

                       Pe langa juristi cu Licenta luata inaintea Bacalaureatului, ca era mai ieftina, ati mai ales o droaie de lautari, guristi, neveste si secretare sau/si amante ale acestor jivine, matroane si curve de lux, ori de consum popular. Aproape sase sute de vaccinati impotriva dormitului pe tambal. Ma intreb care tara europeana cu pretentii de civilizatie mai are deputati de Bujumbura, ori senatori de Nagorno Karabah.  Ma intreb la ce ne trebuiesc distinsele lor dosuri asezate maiestuos pe augustele scaune de sub cupola facerii de legi.  Bine, ultima intrebarea este oleaca retorica, pentru ca tot la nimic folosesc si ceilalti, chipurile reprezentanti ai alegatorilor care nu au emigrat inca. V-ati intrebat vreodata cum se face ca Statele Unite, cu o populatie de aproape douazeci de ori mai mare au un Congres mai putin numeros decat legislativul mioritic? Or fi ei chiar atat de scarbiti de democratie, incat nu le-a dat prin cap sa-si aleaga un senator de Dor Marunt, de Vascauti, ori macar de Istambul?

                       Si cum nu era de ajuns ca Romania s-a blagoslovit cu un parlament cat armata lui Kim Jong Un,  pe proaspat unsul premier l-a lovit gelozia. Cum indrazneste Legislativul sa fie mai numeros decat Executivul ? Asa gandind Doctoria Sa, Victor Ponta, se hotara sa rupa ministerele in feliute, ca sa ajunga la toata lumea, ca multi sunt musterii flamanzi si lunga a fost seceta in opozitie. Aveam un minister al soselelor, hai sa facem si unul al trotuarelor, din ministerul sanatatii sa rupem unul al bolii. Unde a pastorit un ministru al agriculturii, putem avea unul al semanatului si altul al culesului, plus zece cinspe secretari de stat cu udatul, cu plivitul si cu aracitul. Ministerul economiei s-ar putea sparge in economie la suprafata si in economia subterana, din ministerul muncii se poate desprinde unul nou nout al muncii la negru. Astfel, atenti la toti si la toate nevoile lor, vom invata mereu sa fim vesnic jumuliti de o plevusca al carei loc ar fi mai degraba la Palatul Jilava, nu la Palatul Victoria, sediul noii Mari Adunari Nationale a Ministrilor. Si pentru ca tot veni vorba de Doctorul Ponta, ma intreb daca, in eventualitatea in care Dumnezeul Doctoratelor ii va retrage stetoscopul, vom ramane singura tara din lume cu un prim ministru Felcer in Drept.  

Mai rasfirati, tovarasi candidati…

morti-revolutie

Sursa foto : Lumea Justitiei

                      Se apropie clipa in care cei care incearca sa va obtina voturile se vor simti dezlegati de blestemul de a va asculta pasurile si de a se preface ca-i intereseaza ceea ce va doare. Odata ziua alegerilor trecuta, voi veti reveni la necazurile cotidiene, iar ei se vor intoarce la traiul fara de griji. Din moment ce odata la patru ani  puteti, daca nu sa schimbati ceva in viata voastra, cel putin intr-a lor, luati aminte pe cine blagosloviti la urne.

                      Am trecut de curand in revista candidatii din cateva judete si am ramas consternat cate minti luminate si profund indoctrinate ale Epocii de Aur inca se mai avanta pe meterezele electorale, de parca Revolutia din Decembrie a fost doar un bal mascat, cu mortii luati pe proces verbal de la magazia de recuzita a teatrului istoriei contemporane. 

                      Nu va lasati inselati de aparente; acei copii care au primit acum aproape un sfert de veac gloante in locul painii au fost la fel de vii ca si voi. Inca n-au plecat de pe-aici toti parintii orfani ca sa-si intalneasca odraslele ce-si dorm pe veci visul de libertate. De-aproape un sfert de veac inca-i mai asteapta sa se intoarca de la joaca, de la scoala, ori chiar de la munca patriotica voluntar/obligatorie.

                      Nu-i greu sa-i recunoasteti pe acesti recuperati, reconditionati si refolositi ai istoriei recente. Unii au o pauza ciudata in autobiografie, de parca si-au facut somnul de frumusete timp de patruzeci de ani. Declara ca s-au nascut la jumatatea veacului trecut si, dupa o pauza de doua decenii, in care erau prea ocupati cu implinirile marete, te trezesti cu ei diplomati, secretari de stat, ministri in “tanara noastra democratie”.

                      O biografie cu gaura, la fel ca steagul Revolutiei, nu inseamna c-a fost ciuruita pe baricada de la Inter, ci este un semn de treburi necurate de partid si de stat pe stil vechi. Mai sunt si altii care isi impauneaza biografia cu diplome obtinute dupa echivalarea printr-un decret idiot a studiilor de la Academia “Stefan Gheorghiu”, pe care o redenumesc pompos Academia de Studii Economice si Social Politice, de parca Scoala de Mancat Fecale ar insemna altceva decat Scoala de Mancat Cacat.

                     Mai exista o a treia categorie,  as denumi-o Martorii lui Pingelica, indivizi carora nu le pasa de reactia asa-zisei pulimi,  care spun pe fata ca sub regimul criminal au dus la gura cu mana dreapta polonicul plin ochi de materialism dialectic si istoric. Aici se cade sa exemplificam. Candidatul Pargaru Ion de la Dambovita recunoaste fara sa-i pese de gura Targului ca Romania Socialista l-a trimis cu “neste treburi” si la rusi, si la yankei. Sa-i spuna lui Mutu, si nu-i vorba de ala cu mingea, ca s-a plimbat de la Rasarit la Apus fara sa-si fi sters macar bocancii pe presul de la usa primilor ascultatori ai tarii. Chiar asa, nici usturoi marxist n-a mancat si nici gura nu-i miroase a socialism stiintific?

                     Nu exclud ca sosirea lu’ gineri-su cu firman la conducerea PNL Dambovita dupa mazilirea unui politician liberal din categoria “rara avis”, cinstit si cu bun simt,  simultan cu ungerea domniei sale drept candidat liberal  la Colegiul 4 Targoviste sa fie doar o coincidenta. Ba nu, mai bine sa exclud, ca nu cred in coincidente. In acest caz particular am un singur sfat; decat sa gresiti alegand pe cine nu trebuie, mai bine alegeti pe cel care nu va place.

                     Votati-l pe Florin Popescu! Aud ca are niste deranjuri cu Justitia; n-are a face, daca a facut magariile de care se face vorbire, va plati. Au ajuns ei fosti prim-ministri la loc cu fereala de lumina soarelui. Nu-mi este prea drag, dar nici mai respingator decat un stalp al oranduirii rapuse cu pretul sangelui nu imi este. N-a studiat matematica la “Stefan Gheorghiu” ! Sunt constient ca imi voi pierde multi prieteni datorita acestor randuri. Se pune intrebarea insa daca aceia care ma vor acuza in fel si chip fara sa imi ia in considerare motivele acestei optiuni mi-au fost vreodata prieteni. Aceeasi greseala a facut si el cu zece ani in urma; m-a judecat! Eu nu judec pe nimeni, eu doar va spun ceea ce cred! Nici macar nu voi vota, pentru ca taxele mele merg la alta trezorerie si viata mea va fi aceeasi indiferent cine va trage Romania de haturi de luni incolo!                   

                   Inainte de a va da votul dinozaurilor tinuti artificial in viata gratie perfuziilor de dezinformare administrate voua si prisnitelor de nesimtire administrate lor, intrebati-i pe parintii eroilor revolutiei cum este sa-ti vizitezi pruncul la cimitir. Jucand rolul unui fost prim-secretar convertit la economia de piata, inegalabilul Dem Radulescu avea o replica, pe cat de hilara, pe atat de dureroasa: “acum construim capitalismul, ca socialismul l-am terminat”.  Din nefericire, viata politica romaneasca bate filmul la scor de maidan. Fostii fauritori ai socialismului biruitor la orase si sate se caciulesc la voi inca o data pentru o ciozvarta de bunastare, ca doar ei stiu cel mai bine cum bea poporul sampanie prin reprezentantii lui.

                      Va cer voua, celor care aveti puterea enorma a votului in mana, va cer sa opriti acest dans netrebnic de pe mormintele copiilor ucisi de bestia comunista. Iar celorlalti am a le spune doar cateva vorbe: Mai rasfirati baieti, mai rasfirati, tovarasi candidati!

Blestem si Binecuvantare

romania

“Eu n-am cerut sa fiu roman; am avut noroc!”

Petre Tutea

                               A vrut Dumnezeu ca neamul nostru sa aibe soarta lui Iov, sa treaca prin nenumarate incercari pentru a-si dovedi statornicia intru ale Sale si, in ciuda tuturor incercarilor sa ramana statornic menirii lui sub soare, multumind pentru tot ceea ce i-a mai ramas, de cele mai multe ori numai speranta. Si asemeni blandului Iov sa sa-si spuna “Domnul a dat, Domnul a luat…”

                              A vrut Dumnezeu sa nu plangem cand megiesii baci au ravnit la oile noastre mai multe, mandre si cornute, ci sa ne impacam cu ceea ce ne este sortit, repetand cu smerenie, precum in Rugaciunea Imparateasca, “Faca-se voia Ta!” Daca altii inca isi mai varsa sangele pentru pamantul fagaduintei, noi a trebuit sa ne multumim cu Cerul.

                            A vrut Dumnezeu sa ne zidim iubirile la temelia fiecarui templu, iar la sfarsit, cand turlele au stralucit semete in bataia soarelui, sa plecam intr-o lunga calatorie printre stele, iar din trupurile noastre sa izvorasca rodul zilei de maine.

                           A vrut Dumnezeu, in mila Lui nesfarsita sa ne binecuvanteze cu intelepciunea de a vedea desertaciunea celor lumesti si sa ne bucuram pe deplin de putinul care ne-a fost daruit la impartirea darurilor lumii.

                           Blestem si binecuvantare este soarta noastra, a romanilor, fie ca ne nastem, inflorim si ne stingem in vatra strabunilor, ori ca pribegim pe-un drum fara de sfarsit, in cautarea a ceea ce n-a fost sa fie. Tuturor celor care nu v-ati lepadat de binecuvantarea de a avea Romania in suflet, la multi ani!

In caz ca nu v-a trecut prin minte…

Auguste Rodin: “The Thinker”

                            Omul este o jivina extrem de posesiva. Ne nastem cu strictul necesar la purtator. Toate celelalte sunt achizitii, de cele mai multe ori inutile. Nu inceteaza sa ma uimeasca perseverenta cu care unii dintre prieteni incearca a-mi picura in minte ganduri si atitudini dupa chipul si asemanarea propriilor lor idei. Sunt obositor de multi indivizi care ar dori sa le iubesc amicii si sa le urasc neprietenii. Exista oameni care cred ca totul trebuie sa fie asa cum gandesc ei, ori sa nu fie deloc. Nicio data nu mi-au placut ideile de imprumut , cu exceptia cazurilor in care s-au incadrat perfect in sistemul meu de valori si, mai ales, a trebuit sa le aleg eu insumi, nu sa-mi fie turnate pe gat cu de-a sila.

                             In caz ca nu v-a trecut prin minte, va spun, dragii mei, ca am si eu propriile concepte, antipatii si atractii, pe care n-am de gand sa le impun nimanui. Sunt lucruri care imi plac si la voi, si la mine; sunt lucruri pe care le detest profund, si la mine, si la altii. Cu mare grija, incerc sa nu va expun partilor intunecate ale propriei mele firi si nici tenebrelor ce-mi intuneca adesea constiinta. La ce mi-ar folosi, si mai ales, la ce v-ar folosi daca v-as face partasi la angoasele mele existentiale? Ne-ar fi mai bine, si mie, si voua daca am ramane fiecare cu ale lui, asa cum eram atunci cand ne-am cunoscut si ne-am placut unii pe altii. Tot ceea ce incercam sa adaugam cu forta poate duce la frangerea legaturii pe care o avem unii cu altii. Iar daca chiar asta-i, de fapt intentia, haideti s-o rupem fara tertipuri, ca doar ne-am nascut si vom pleca de pe aceasta lume singuri.  

Redundant

Constantin Brancusi: Poarta Sarutului

                             …Imi spuneti ca sunt redundant.Iar eu va spun, cum altfel, daca nu in mod repetat, ca nu-i bai, chiar imi place sa fiu asa. Sunt lucruri care trebuie repetate la nesfarsit, fie pentru a lamuri o audienta carcotasa, fie pentru a arata ca, in anumite privinte, nimic nu s-a schimbat. Spre exemplificare, cei care-si spun “te iubesc” nu o fac doar o singura data si gata, problema fiind transata, n-ar avea rost repetarea acestor cuvinte, pe undeva poate demonetizate, si totusi, de neinlocuit atunci cand vine vorba de a exprima un sentiment nobil.

                            Te-ai intrebat, iubite cititor, cum ar fi oare daca mama ti-ar fi cantat in pruncie numai un cantec de leagan, doar o singura data?  Cum ar fi ca in intreaga ta viata sa primesti numai un sarut, ori doar o strangere de mana, ori un singur zambet? Cum ne-ar fi viata daca am fi binecuvantati doar cu un singur rasarit de soare, ori daca am avea parte doar de-o singura noapte instelata, cu luna plina? Bucuriile unice sunt neindestulatoare si cauta avid in mintea noastra motive sa se repete, iarasi si iarasi…

                            Doua sunt lucrurile care, cu siguranta, ni se intampla doar o singura data in viata… venirea pe lume si plecarea. In rest, suntem cu totii, intr-o masura mai mica, ori mai mare, o specie de redundanti. Si nici macar originali nu avem cum a fi, din moment ce suntem cu totii doar copii ale Creatorului si copii ai Acestuia.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • February 2020
    M T W T F S S
    « Sep    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    242526272829  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,336 Calatori virtuali
  • Free counters!