Un fleac; s-au ciuruit!

sursa foto: Gandul    

                                La indemnul unui bun prieten, cu care nu sunt totdeauna de acord, dar ale carui opinii le respect chiar si cand nu ne aflam de aceeasi parte a baricadei, am incercat in ultima vreme sa ma abtin de la comentarii cu privire la ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca. Asta nu inseamna ca nu am fost la curent cu evolutiile din tara lui Traian, cel care tine cateaua in brate. Ca sa nu dau frau liber speculatiilor cu privire la “care Traian?” si “care catea?”, precizez ca este vorba despre statuia amplasata in fata Muzeului National de Istorie din Bucuresti, infatisandu-l pe Caesar Nerva Traianus Augustus  tinand in brate Lupa Capitolina.

                               Revenind la oile noastre politice, rezultatul alegerilor locale confirma capitalul de antipatie pe care PDL si acolitii  au reusit sa il agoniseasca in anii in care s-au crezut stapanii absoluti ai Romaniei. Promovarile pe criterii de rubedenie, incuscrire si nasire si-au aratat roadele otravite. Partidul zice-se condus de Emil Boc se indreapta cu viteza catre locul pe care-l merita. Din nefericire, alaturi de neavenitii adusi cu japca in prim plan la ordinul maestrului papusar de la Cotroceni, se duc la vale si cei cativa politicieni frecventabili ai respectivei formatiuni. Oricat de mult ne-ar bucura caderea in abis a nulitatilor ce i-au cantat neconditionat in struna matelotului, trebuie sa admitem ca oameni ca Vasile Blaga, Cristian Preda, Toader Paleologu si alti cativa nu meritau aceasta umilinta.

                              Nedrept mi se pare si faptul ca politicieni care cu mai bine de 20 de ani in urma au pus umarul la fondarea Partidului Democrat, si amintesc aici in treacat pe Radu Berceanu, Alin Albu, Ioan Oltean asista neputinciosi la pravalirea constructiei lor politice, orchestrata de niste Udrea, Prigoana si alti neica nimeni. In ciuda asertiunii basesciene “fereasca Dumnezeu de mai rau!”, proportiile dezastrului, care nu au putut fi limitate nici de aliantele din teritoriu menite sa dilueze fenomenul de respingere generala, nici de schimbarea culorii din oranj in verde, sunt apocaliptice. S-a dovedit inca o data ca acei candidati care mizeaza pe ignoranta electoratului pariaza pe un cal mort. 

                              Codul onoarei ne indeamna sa nu lovim in cei cazuti. Cu alte cuvinte sa nu ne ocupam de cazaturi. Hidra mai are insa capete de taiat. In concluzie, ascutiti-va sabiile pentru macelul de la alegerile parlamentare!

Lacrimi si dinti

De cu seara mi-am pus ceasul sa sune, sa fiu treaz la ora inceperii Marii Adunari Nationale a PDL. Pana sa dau cu apa pe ochi, Basescu pasea tantos in sala turnirului. Imi trag nadragii in graba, cu un ochi pe toate cotidianele care transmit online sedinta. Imi amintesc de Ilie Dobre si de transmisiile lui radiofonice in direct in cadrul emisiunii “Fotbal minut cu minut”. Circula pe vremea aceea un banc; in esenta, se spunea ca Florin Halagian l-ar fi rugat pe Dobre sa slabeasca tempo-ul, ca a scos sufletul din jucatori si nu mai pot tine ritmul cu transmisiile lui. Revenim la transmisia live de la Palatul Parlamentului. Cuvanteaza presedintele. Varsa doua lacrimi, in stilul deja consacrat. Aflam cat a suferit cand i-a intors Petre Roman spatele. Pai cui o fi vrut presedintele Romaniei sa-i intoarca Roman spatele? Lui Adrian Nastase? In pofida apelului prezidential ca actualii competitori sa ramana prieteni si dupa numaratoarea voturilor, am remarcat in ambele tabere cateva declaratii facute scrasnind din dinti. In asteptarea noutatilor de la congres, ma mut pe cotidianul “Puterea”. Aflu ca politistii cauta prin Bucuresti un car cu boi…de Grigorescu! Pe la Palatul Parlamentului, de buna seama n-au trecut! Nicio legatura intre cele doua subiecte. Asta doar in caz ca n-o faceti dumneavoastra. Congresul continua. Le doresc… succesuri!

Ne-am scuturat

Odata cu trecerea lui Osama bin Laden la cele vesnice in compania binemeritatelor o mie de fecioare atribuite de corifeii jihadului maritirilor teroristi si ingroparea lui in adancuri, dupa datina serviciilor speciale ale lumii civilizate, Unchiul Sam si-a intors fata catre aliatii de nadejde expusi riscurilor de tot felul. Plecarea dintre noi a tartorului Al Qaeda, nepurtand la umar pusca si nici   la brau cureaua lata  de grenade in mijlocul ghiaurilor, ci scos de barbison din propriul barlog pare sa-i fi ajutat pe americani in luarea deciziei de a-si extinde umbrela strategica si peste califatul portocaliu de la Dunarea albastra.   In vreme ce la gurile de foc ale scutului antitero se spun povesti de adormit Ivan, cum ca Statele Unite amplaseaza scutul ca sa apere Europa de fundamentalismul musulman, tarul de la Kremlin se face foc si para, stiut fiind ca Romania n-a fost nicio data simpatia muscalilor, acestia visand de-a lungul veacurilor, uneori in secret, alteori fatis sa scufunde insula de latinitate in marea slava.  In aceste conditii nu ne surprinde nici pe noi supararea rusilor, si nici pe ei curajul cu care le dam cu tifla. Dupa ce am golit depozitul de fiare vechi al Aliantei Nord Atlantice, cumparand din parcul rece fregate contemporane cu arca lui Noe si avioane care au survolat pasunile pe care dinozaurii haladuiau in voie, ma tem ca noua jucarie strategica sa nu fie cumva vreun sistem de catapulte si baliste sub loviturile carora au cazut zidurile Sarmisegetusei. Probabil ca mai marii NATO l-au sunat pe prietenul Basescu reprosandu-i ca “avioane F117 ai, fregate britanice ti-ai tras, da’ scuturi **** “.

Traiasca lupta pentru pace!

La adapostul tragediei din Japonia, care a monopolizat majoritatea urechilor mediatice ale planetei, Muammar Gaddafi se pusese strasnic pe nimicirea protestatarilor care s-au intoxicat cu parfum de iasomie, adus de vantul de libertate adiind prin lumea araba in general si prin Magreb in special. Cum in Tara Soarelui Rasare slagarele “Vine valul, imi ia calul” si “Leagana-te varf de brad”  constituie  capitole “light” ale fenomenelor naturii, mult mai curand decat si-ar fi dorit stapanul de la Tripoli, lumea a revenit la macelul din Sahara. Dupa ce-au plans la catafalcul tehnologiei nucleare nipone, mai marii planetei si-au intors privirea catre Tsunami-ul de petrol care este pe cale sa ramana fara stapan odata cu debarcarea tatucului Marii Jamahirii Populare si Socialiste. Si cum de la Trabantul lui Honecker pana la Maybach-ul lui Gigi tot ce misca soarbe hidrocarburi, fiecare subiect de Drept International incearca sa se bage in seama, poate poate s-o alege macar cu o canistra din pretiosul aur negru.

Cum sta bine practicantilor celei mai vechi meserii de dupa prostitutie, si oarecum inrudita cu aceasta, si am numit aici politica, barbatii de stat cauta formule de acoperire a adevaratelor intentii pe care le au in Libia, pozand in buni samariteni, poate ultimii.  Astfel, asistam zilele acestea la un atac diplomatic si militar,  in numele asazisei preocupari pentru soarta locuitorilor acestei tari. Dupa lungi si anevoioase negocieri, actorii politicii mondiale joaca o piesa sinistra pe seama suferintei poporului libian si fiecare diplomat de rang inalt din stirpea “eliberatorilor” incearca sa ascunda meschinele calcule economice sub poleiala unei actiuni umanitare, evident, autorizate de ONU. Ca Organizatia Natiunilor Unite a ajuns dama de consumatie a marilor puteri nici macar nu se merita sa mai amintim. Nu-i de ici de colea nici faptul ca, odata cu disparitia Tratatului de la Varsovia, NATO a cam ramas fara obiectul muncii. Ca orice structura profesionala care se respecta, Alianta Nord Atlantica s-a reprofilat pe “lupta pentru pace”.  Dupa ce au facut tandari fosta Iugoslavie inainte de a afla cu ce se mananca ramura slavilor de sud, cele doua organisme internationale au poposit in Irak unde l-au dat jos, dupa care l-au ridicat in streang pe Michiduta Hussein, ca sa-i dea camp liber de manevra tartorului fundamentalist Scaraotchi.  Iata ca s-a ivit o noua ocazie ca strasnicii aparatori ai orice vreti dumneavoastra sa-si mai dezmorteasca un pic oasele, printr-o aplicatie cu munitie dar si cu victime reale, unele dintre acestea civili inocenti, iesiti la un cus-cus, ori la un ceai si ajunsi printr-un concurs de imprejurari nefericite sa-i bata la poarta milostivului Alah.  Cand nici nu se stabilise nimic in cadrul Aliantei Nord Atlantice, Franta a dat semnalul de incepere a ostilitatilor si tot aceasta tara este prima, dar si singura care a recunoscut structura provizorie ce se opune regimului   Gaddafi ca reprezentant legitim al poporului libian. Nu-i de mirare ca Romania a afirmat, prin vocea presedintelui Traian Basescu, ca acest consiliu nu are legitimitate, mai mult respectivul organism fiind condus de fostul Ministru al Justitiei din Jamahiria Populara si Socialista. As adauga eu ca poate actualul rasculat sef ar fi avut un dram de credibilitate daca, de exemplu puterea de la Tripoli l-ar fi marginalizat ca prim secretar prin vreo oaza, ori sef pe la Ape, dar de unde Dumnezeu ape in intinderea nesfarsita de nisip? Nu stiu cum face presedintele Frantei ca, dupa fiecare intalnire cu liderul de la Cotroceni, mi-l face pe acesta din urma simpatic. Daca nu i-am cunoaste antecedentele diplomatice, ar trebui sa ne declaram surprinsi de atitudinea belicoasa a domnului Sarkozy. Asa cum banuiam inca de la primele lui iesiri colerice, ni se confirma faptul ca gandeste cu creierul din prohab, cel ce-ar trebui sa fie preocupat nu de pacea mondiala si stabilitatea politica in lumea araba ci, in mod exclusiv  de stabilitatea hormonala intre pulpele doamnei Bruni. La fiecare erectie, nervosul de la Elizee ofera o noua demonstratie de dat cu secretiile nazale in bunatatea de iahnie.

Demna de luat in seama pozitia lui Recep Erdogan, primul ministru al Turciei care, contrariat ca tara sa a fost lasata mai la coada de mai marii NATO cand s-a pus in discutie interventia militara in Libia, a avertizat ca interventia ar trebui sa se faca exclusiv in beneficiul poporului libian si nu cu scopul nedeclarat de impartire a resurselor petroliere de care dispune aceasta tara intre Europa si State Unite, asa cum se pare a se intampla. Parafrazand o nestemata a intelepciunii populare romanesti, putem afirma ca “gura musulmanului adevar graieste”.

Schenge-Nem


Inainte de a da cep butoiului cu idei retrograde, se cuvine sa aduc la cunostinta onor cititorului cum ca il iubesc pe presedintele Romaniei la fel de mult cum i-am iubit si pe ceilalti trei predecesori ai domniei sale. Asta in caz ca s-ar naste oarece confuzii.

Strecurati aproape ca nu stiu cum in batatura Uniunii Europene, romanii se asteptau ca in primavara aceasta  sa fie poftiti si in sufragerie, si am numit aici Spatiul Schengen. Mai pana in Craciun, vecina noastra, Ungaria, care , dupa cum se vede ne vrea raul doar in inchipuirile patriotilor de ospiciu, a promis ca ne va da branci in susnumitul spatiu. Dupa cateva sedinte de carcoteala, Italia a facut ciocul mic, Olanda s-a resemnat, si tot asa, treaba mergea ca unsa si ne mai pregateam de o sezatoare nationala cu mici si bere, la vremea Martisorului. Cu toate acestea, Germania dadea semne de nervozitate, iar Franta ii tinea hangul. Uitand ca la jumatatea secolului trecut, in plina competitie planetar-belicoasa  am dat “Lili Marlene” pe “Cazacioc”, nemtii s-au cumintit. “Notre soeur”  a tinut-o langa, ca deh, de unde sa vina contra cordiala, daca nu de pe Sena? Gurile rele spun ca sarmanii gali au din ce in ce mai frecvent cosmaruri, cum ca Turnul Eiffel le-a fost taiat si dus in toiul noptii la fier vechi. Adaugand la aceasta grija nationala si faptul ca din ce in ce mai multi “gitanes”, la intrebarea “catarsa comuna?” raspund “Comuna din Paris, mancati-as” vom avea tabloul complet al angoasei existentiale a francezului zilelor noastre. Pornind de la aceste spaime ale cetatenilor pe care-i pastoreste, primul maghiar al Frantei, Monsieur Nicolas Paul Stéphane Sarközy de Bocsa Mare (daca nu credeti ca asa-l cheama  intrebati-l pe amicul Goagal) ne-a expediat un “Non” nazal, de ne-au cazut aspiratiile closca peste sperante. Cu ce am gresit mai “notre frere”, ca sa nu va zic pe de-a dreptul fraieri?  Ce-a facut Europa, am incercat sa copiem si noi. Ati avut voi un Jean Marie Le Pen cu serviciu la Strasbourg, avem si noi pe Le Penisica al nostru europarlamentar; au trimis italienii la Parlamentul European pe domnisoara Musolini, am trimis-o si noi pe domnisoara Botulini, mai vreti si alte paregzample? Acuma sigur, ca nu putea ditamai mamuca “Liberte, Egalite Fraternite”-ului sa spuna pe fata ca sunt suparati pe noi din cauza invaziei de intreprinzatori carpatini…au dat-o in tangouri…le pute ca, vezi Doamne, n-avem o atitudine moderna, europeana. Probabil ca au si ei dreptate; bunaoara presedintele nostru nu si-a lasat nevasta ca sa se insoare cu Nicoleta Luciu, ca un politician modern, european pursange. Nici doamna Basescu nu a avut inspiratia sa-si publice macar un pictorial prin revistele europene de cultura hormonala. Nea Traian s-a dus la Golden Blitz cu Gigi, nu putea sa invite si el, precum “Cavaliere”  cateva codane minore la o balaceala pe tarmul marii personale, doar asa, sa le mai intrebe de una, de alta, de exemplu, cum mai merge scoala, cum au intrat in tara fara documente…un retrograd, ce mai. Stiut fiind ca groful de la Elizee are in comun cu Napoleon doar distanta dintre crestet si pingele, ar fi de dorit sa-l trimitem pe Boc la impacaciune, sa poata vorbi amandoi de la egal la egal si sa foloseasca acelasi scaunel cand se urca la tribuna sa anunte reconcilierea istorica. Nu ne pricepem sa ne alegem negciatorii si pace. Pai pe Baconski il trimiti tu la Paris sa te reprezinte? Pe Ghita Muresan asta al diplomatiei? Sa il complexeze pe gazdoi cu statura lui? Pai cand l-au vazut aia, i-au dat “Legiunea de Onoare” de frica, dar in gandul lor, lasa ca “ti fac ieu pi tinii” Traiane, vorba lui Pinalti. In conditiile date, solidaritatea de ginta latina a functionat la parametrii proiectati. Sa ne mai miram cum se face ca romanul Baconski nu s-a inteles cu francezul Sarkozy? Intrebarea imi aminteste o intamplare povestita de  colegul meu de liceu Doru Sevastian. Pe scurt, Adrian Paunescu, aflat cu Cenaclul Flacara la Tulcea, invita pe scena un copilandru local sa cante ceva la acordeon. La incheierea microrecitalului oferit de tanarul artist, entuziasmat de talentul acestuia, poetul il intreaba: “Cum te cheama pui de dac si de roman?” Stergandu-si fruntea de sudoare pe maneca rubastii, copilandrul ii raspunde candid: “Ivanov Boris”

Revenind la aspiratiile si transpiratiile noastre, in ciuda faptului ca presedintia ungara a Uniunii Europene da ca sigur un prietenesc Igen, deocamdata, la orizont se zareste un Schenge-Nem.

Nu credeam sa invat a-l vota vreodata

Nu-mi place Mircea Geoana. Nu mi-a placut nicio data. Prima la mana ar fi din cauza faptului ca este fiul unui general de Securitate si ce naste din pisica…merge la Moscova. Nu-mi place pentru ca, ambasador in Statele Unite fiind, a reusit sa ramana la (ada)post sub doua administratii romanesti, una de hais si una de cea; adica mielu’ bland suge la doua oi. Nu-mi place pentru ca, in vreme ce Adrian Nastase, cu toata aroganta de care a fost acuzat, a avut un dram respect si nu a candidat impotriva mentorului sau, pe cand Geoana a speculat momentul si s-a priponit in fruntea PSD-ului, numai asa, ca  sa-i dea un cap in gura batranului edec.  Nu-mi place pentru ca daca dati o cautare cu “prostanac” pe “goagalu’ ” amicului sau politic Marean… Nu-mi place pentru ca este fals, este fad,   pentru ca nu are “cojones”, pentru ca,  pentru ca,  pentru ca…

In ciuda celor de mai sus, mai am cateva ore in care sa invat sa-l votez pe Mircea Geoana, pentru ca m-am saturat de   prestatia presedintelui jucator si de toata leprozeria ce-a impuiat la adapostul hahaitului si tupeului sau.

M-am saturat de  presedintele “Gica Contra” .

M-am saturat de toti bocii si de alti cazuti in cap, in direct, la ore de maxima audienta.

M-am saturat  de succesurile adunaturii lui de politicieni care nu  au habar cati presedinti a avut Norvegia.

M-am saturat de generalii  inaltati in grad din plutonieri, la apelul bocancilor.

M-am saturat de avansari conform principiului “Unde nu-i cap, vai ce picioare!”

Cu inima indoita si cu certitudinea ca intr-o zi imi voi regreta nesabuinta, il voi vota pe Geoana.

Iar daca va fi sa fie si primul plangacios al tarii va mai comite o victorie, macar voi avea multumirea ca nu mi-am adus obolul la dezastrul ce va sa vie dupa reinscaunare.


  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • July 2020
    M T W T F S S
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,427 Calatori virtuali
  • Free counters!