La o margine de suflet…

amurg de toamna

Se asezase tristetea pe ramul sperantei, de pe care visele se scuturau, unul cate unul, picaturi de lacrima tacuta in somnul trairii. Din colbul amintirilor, chemari ale bucuriilor apuse abia de mai razbateau prin perdeaua de deznadejde si noaptea era incarcata de mirosuri de spaima… Trecuse o vesnicie de la ultimul zambet si sufletul razvratit impotriva refuzului bucuriei, isi cauta alinarea in dureri invatate demult, de dinaintea rasaritului cel de pe urma. Pluteau in vazduh parfumuri de sfarsit de lume si dor de nefiinta si mi-am ridicat privirea spre cer, implorandu-L pe Cel Care Stie… “Doamne, nu-mi sfasia rasaritul tarziu cu cizma destinului!”… Cand m-am trezit, hergheliile dorintei scapasera din stransoarea temerii si ma chemau pe tapsanul zilei ce nu apucase inca sa se nasca…

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • May 2020
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,369 Calatori virtuali
  • Free counters!