Pulpa Calului in Varful Dealului

cai

                   Nu stiu cum se face ca in ultima vreme,  cu o frecventa ce depaseste limitele bunului simt, ieslea consumatorului european de stiri se umple cu nutret  jurnalistic de cea mai proasta calitate, cu si despre Romania. Dupa arderea holdelor, otravirea fantanilor si retragerea in pub-uri a britanicilor in asteptarea invaziei romanesti,  am avut in ultimele zile parte de un spectacol mediatic de toata frumusetea ( a se citi jena), conform caruia romanii ar fi trimis in carmangeriile frantujilor carne de cal etichetata drept carne de vita. Un astfel de afront n-a mai suferit macelarul mioritic de pe vremea vestitilor miei de Paste vanduti prin pietele bucurestene sub deviza “Fara cap, fara picioare”.

                  Cu jumatate de gura si mai mult impinsi de la spate de tonul artagos al presei occidentale, oficialii nostri au incercat sa se dezvinovateasca. De buna seama, nimeni n-a catadixit sa-i ia in serios din moment ce noi, romanii, ne-am nascut cu gena vinovatiei in ADN inca de la fratricidul evocat cu lirism si melancolie blegoasa in Balada Miorita. Ca mai in toate datile, Baciul Parizian si cu cel Britan i-au tras o maciuca mediatica visatorului Baci Loser-ean, nederanjandu-se nici macar sa-l ingroape in dosul stanii, ci lasandu-l sa zaca in nestire pe marginea lungului drum catre Spatiul Schengen.

                   Pentru ca tot vorbim de bovine si cabaline, trebuie sa amintim ca nu este pentru prima oara cand boii de pe la Bruxelles si Strassbourg dau cu bata in balta in functie de interesele propriei lor cirezi. Nu-i un an de cand mugeau de mama focului “lovitura de stat” pe la toate oboarele de vite comunitare in vreme ce sapte milioane si ceva de romani votasera sa le goneasca martoaga din staulul de pe Dealul Cotrocenilor. Asa au vrut ei, asa a ramas. Pulpa calului in varful dealului; cu nu-i place s-o manance, s-o faca Lasagna!

Un fleac; s-au ciuruit!

sursa foto: Gandul    

                                La indemnul unui bun prieten, cu care nu sunt totdeauna de acord, dar ale carui opinii le respect chiar si cand nu ne aflam de aceeasi parte a baricadei, am incercat in ultima vreme sa ma abtin de la comentarii cu privire la ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca. Asta nu inseamna ca nu am fost la curent cu evolutiile din tara lui Traian, cel care tine cateaua in brate. Ca sa nu dau frau liber speculatiilor cu privire la “care Traian?” si “care catea?”, precizez ca este vorba despre statuia amplasata in fata Muzeului National de Istorie din Bucuresti, infatisandu-l pe Caesar Nerva Traianus Augustus  tinand in brate Lupa Capitolina.

                               Revenind la oile noastre politice, rezultatul alegerilor locale confirma capitalul de antipatie pe care PDL si acolitii  au reusit sa il agoniseasca in anii in care s-au crezut stapanii absoluti ai Romaniei. Promovarile pe criterii de rubedenie, incuscrire si nasire si-au aratat roadele otravite. Partidul zice-se condus de Emil Boc se indreapta cu viteza catre locul pe care-l merita. Din nefericire, alaturi de neavenitii adusi cu japca in prim plan la ordinul maestrului papusar de la Cotroceni, se duc la vale si cei cativa politicieni frecventabili ai respectivei formatiuni. Oricat de mult ne-ar bucura caderea in abis a nulitatilor ce i-au cantat neconditionat in struna matelotului, trebuie sa admitem ca oameni ca Vasile Blaga, Cristian Preda, Toader Paleologu si alti cativa nu meritau aceasta umilinta.

                              Nedrept mi se pare si faptul ca politicieni care cu mai bine de 20 de ani in urma au pus umarul la fondarea Partidului Democrat, si amintesc aici in treacat pe Radu Berceanu, Alin Albu, Ioan Oltean asista neputinciosi la pravalirea constructiei lor politice, orchestrata de niste Udrea, Prigoana si alti neica nimeni. In ciuda asertiunii basesciene “fereasca Dumnezeu de mai rau!”, proportiile dezastrului, care nu au putut fi limitate nici de aliantele din teritoriu menite sa dilueze fenomenul de respingere generala, nici de schimbarea culorii din oranj in verde, sunt apocaliptice. S-a dovedit inca o data ca acei candidati care mizeaza pe ignoranta electoratului pariaza pe un cal mort. 

                              Codul onoarei ne indeamna sa nu lovim in cei cazuti. Cu alte cuvinte sa nu ne ocupam de cazaturi. Hidra mai are insa capete de taiat. In concluzie, ascutiti-va sabiile pentru macelul de la alegerile parlamentare!

Trompeta Perfecta

Timpul ramas pana la Conventia Nationala a PDL poate fi contabilizat in ore. Sampania este deja pusa la frapat, satarul a izbit deja greabanul vitelului cel gras si focurile de artificii au fost deja amplasate in pridvorul partidului.  Dupa cum am semnalat si cu alte prilejuri, in spatele aparentelor de competitie acerba, in spatele unui foarte bine organizat simulacru de exercitiu democratic se ascunde o banala reprezentatie a Teatrului National de Marionete Politice. Intr-o plicticoasa atmosfera de “vom face totul”, Emil Boc isi repeta in oglinda discursul de multumire “pentru increderea acordata”. Deja reales inca de cand s-a anuntat data reuniunii, presedintele in exercitiu al partidului prezidential se ia prea mult in serios, asa cum nimeni altcineva nu o face. Citeam deunazi o declaratie a acestuia prin care, cu o candoare de care nu l-as fi banuit, se declara mandru ca este o nuca mult prea tare pentru USD.   Susmentionata declaratie m-a trimis cu gandul la o vorba romaneasca, pe care nu stiu daca marioneta in cauza o cunoaste… in respectivul filon de intelepciune populara se spune ceva despre “daca nu-i fudul…”. Insignifiantul se viseaza un fel de David al vremurilor moderne caruia i s-a nazarit ca Goliatul opozitiei are cosmaruri cu Emil Boc si prastia lui necrutatoare. Oare chiar nu vede ca prezenta lui pe scena politica este cel mult hilara? Se pare ca nu. Alaturi de candidatul Paleologu, un romantic visator intr-o lume mult prea prozaica, Boc reprezinta latura umoristica a Conventiei Nationale a PDL. Singurul care ar fi putut crea probleme adversarilor politici ai democrat liberalilor este Vasile Blaga. Cu buldogul nu-i de joaca! Este un individ cu capul pe umeri, care gandeste cu propriul creier si care refuza manipularea. Atat opozantii guvernarii oranj, cat si Basescu si clica lui sunt constienti de asta. Nevoia de un caracter de plastilina la conducerea PDL l-a adus pe presedintele Romaniei de aceeasi parte a baricadei cu tandemul Ponta-Antonescu. Un individ direct si fara prea mult antrenament in arta persuasiunii, Traian Basescu a declarat fatis ca este de partea premierului in aceasta disputa. Fara ocolisuri, fara nuante, direct si la ora de maxima audienta, a prezentat si motivul pentru care are aceasta preferinta. Emil Boc ii este loial. Social democratii si liberalii au gasit o metoda mult mai eleganta si infinit mai eficienta sa-l scoata pe Vasile Blaga din carti. In nenumarate randuri si-au exprimat admiratia si sustinerea pentru fostul ministru de interne. Efectul a fost cel scontat. Laudat de adversari, Vasile Blaga a devenit in ochii poporului PDL un potential tradator. Punct ochit, punct lovit. Astfel, toata lumea pare multumita si nimeni nu are a se plange de absenta unei democratii reale in sanul partidului de guvernamant. Emil Boc ramane in continuare marioneta Cotrocenilor, pentru linistea papusarului.

Traian Basescu este un  abil politician si un manuitor la fel de maiastru al sforilor la capatul carora se afla minusculul personaj care ocupa fotoliul din capul mesei la Palatul Victoria. Basescu nu vrea sa scape PDL-ul din gheare; asa se explica ambitia de a-si pastra trompeta perfecta ca presedinte al partidului. Mai are neamuri si tutari de asezat in menajeria politica. Basescu este un altruist intr-o maniera de-a dreptul paradoxala si jenanta… a obtinut pentru sine tot ce se putea; grija lui se revarsa acum cu generozitate peste liota de slugi care s-ar putea duce de-a dura pe toboganul istoriei cand el nu va mai fi ce este, ori chiar mai mult decat atat.

La Palatul Cotroceni canta vuvuzeaua

                                      

Zilele trecute "ma aflam in treaba" prin Florida; mare, soare,
 lungi picioare, c-asa e la relaxare! Pe mar'nea drumului imi
 sari in ochi un panou publicitar, aparent  facand  reclama 
unor amici ai presedintelui Basescu. Scris alb pe albastru,
 se putea citi "GOASIS".  Ho ma, stiu  ca inseamna altceva, 
da' asa mi-a venit ideea sa rasfoiesc internetul si sa aflu
 ce vrea onor CSAT-ul cu jurnalistii de Romania

 

 

 

 

 

                                        Inghesuiti de Intelepciunea Sa Jucatorul Suprem intre un “gaozar” si o “tiganca imputita”, anumiti jurnalisti romani isi infulecau fara griji feliile de “cascaval” de partid si de stat, in functie de ascutisul penitei, elasticitatea coloanei vertebrale si, nu in ultimul rand, de abilitatea de a admira tavane in prezenta unor indivizi care pot multe si care inca mai pot.

                                         Noua  SNAIAAI (Strategia Nationala de Aparare Impotriva Aflarii Adevarurilor Incomode) i-a facut insa pe multi sa le stea imbucatura in gat. Unii se intreaba ingrijorati daca vor mai pupa vreo paranghelie electorala. Altii incearca sa ghiceasca pentru cat timp vor mai locui in garsoniera dobandita, nu pe bani, ci pe merit. Junii scribi la comanda se roaga sa treaca examenele si in sesiunea viitoare cu acelasi interviu luat rectorului, doar schimbandu-i  poza.  Mai grav, ucenicii coprofagilor cu carte de munca din epoca de aur se intreaba daca nevastele le vor mai lucra, de buna seama in urma castigarii unui concurs, la aceeasi Agentie de Jumulit Parale Nemiscand un Pai (AJPNP)  si daca primarul din Ixuleni Deal le va mai trimite anualul sac cu cartofi insotit de cuvenita suta de capatani de varza. Spre a-i linisti, va trebui sa le explice careva ca pupatul in cur pe bani nu este incriminat de noua Strategie a lui Peste.

                                         Mester Carmaciul Natiunii a pandit momentul si i-a ciuruit pe infami cu un fleac taman cand le erau pixurile mai vioaie.  Alaturi de ciuma bubonica, fluieratul in biserica si alte binefaceri apocaliptice, Campania de Presa constituie un nou ipostas al aceluiasi netrebnic act terorist care ravneste la raul, ramul si hramul.

                                         Era si timpul, caci multe si pe nedrept au pus scarbavnicii condeieri in spinarea cocarjata de raspunderi a bravului nostru prezident. Inclin sa nu cred tot ce se spune. Zic unii ca ar fi chefuit cu un anume Becali la Golden Blitz, dupa care, afumat binisor, s-ar fi urcat la volan. Eu de acest lucru n-am habar, pentru ca n-am fost in zona la acea data, iar teroristii mediatici probabil au plastografiat filmarea.  

                                      Se zvoneste deasemenea,  ca s-ar fi bucurat de bunaciunea trupeasca a unei puicute, cu aprobarea tacita a cocosului care chipurile ciuguleste ceva graunte din desaga statului. Sa avem pardon; ca individ ce a petrecut o vreme in larg, in mijlocul unor tineri curajosi, vanjosi si statuti, banuiesc ca detine arta de a-si manui cu maiestrie impulsurile primare, ca vorba aceea, o manuire la vremea ei…

                                       Sustin alti netrebnici, adica oameni fara trebuinta, ca odrasla domniei sale EBA_gata in politica de renumele tatane-su. Total gresit si rau intentionat. Ea singura, cu gurita ei, a marturisit ca a crescut in batatura la Modrogan, sub privirile blajine ale dulaului Vasile si ale altor potai ce-si faceau veacul la susmentionata destinatie.

                                        Asadar la Cremenal cu toti cei care indraznesc sa batjocoreasca mandretea straielor purtate de Nud Imparatul. Sa ramana la golit calimari doar cei care stiu ce inseamna o atingere suava cu organul vorbirii pe bucile Stapanului. Suflati in goarne si alte trompete ale Mariei Sale, suflati in vuvuzele, acele minunate instrumente din cauza carora nu se mai aude nici macar fluierul arbitrului, alegatorul muribund. Suflati indeajuns de tare incat sa nu se mai auda cum, incet incet, natiunea romana se stinge.

 

Nu credeam sa invat a-l vota vreodata

Nu-mi place Mircea Geoana. Nu mi-a placut nicio data. Prima la mana ar fi din cauza faptului ca este fiul unui general de Securitate si ce naste din pisica…merge la Moscova. Nu-mi place pentru ca, ambasador in Statele Unite fiind, a reusit sa ramana la (ada)post sub doua administratii romanesti, una de hais si una de cea; adica mielu’ bland suge la doua oi. Nu-mi place pentru ca, in vreme ce Adrian Nastase, cu toata aroganta de care a fost acuzat, a avut un dram respect si nu a candidat impotriva mentorului sau, pe cand Geoana a speculat momentul si s-a priponit in fruntea PSD-ului, numai asa, ca  sa-i dea un cap in gura batranului edec.  Nu-mi place pentru ca daca dati o cautare cu “prostanac” pe “goagalu’ ” amicului sau politic Marean… Nu-mi place pentru ca este fals, este fad,   pentru ca nu are “cojones”, pentru ca,  pentru ca,  pentru ca…

In ciuda celor de mai sus, mai am cateva ore in care sa invat sa-l votez pe Mircea Geoana, pentru ca m-am saturat de   prestatia presedintelui jucator si de toata leprozeria ce-a impuiat la adapostul hahaitului si tupeului sau.

M-am saturat de  presedintele “Gica Contra” .

M-am saturat de toti bocii si de alti cazuti in cap, in direct, la ore de maxima audienta.

M-am saturat  de succesurile adunaturii lui de politicieni care nu  au habar cati presedinti a avut Norvegia.

M-am saturat de generalii  inaltati in grad din plutonieri, la apelul bocancilor.

M-am saturat de avansari conform principiului “Unde nu-i cap, vai ce picioare!”

Cu inima indoita si cu certitudinea ca intr-o zi imi voi regreta nesabuinta, il voi vota pe Geoana.

Iar daca va fi sa fie si primul plangacios al tarii va mai comite o victorie, macar voi avea multumirea ca nu mi-am adus obolul la dezastrul ce va sa vie dupa reinscaunare.


Regimul Antonescu, sau politicianul cu cercel

                       Partidul National Liberal a decis sa-l retraga pe linia a doua, a treia, ori poate pe linie moarta pe cel care a detinut recordul poreclelor in ultimul ciclu electoral. Cateva exemple: Moliceanu, Razgandeanu, Motocicleanu. In afara de fostul prim ministru si, probabil Ramona Badescu, nu stiu daca cineva o sa planga cu prilejul descalecarii lui Calin, fost file din poveste, actualmente file de istorie. Crin Antonescu, candva cel mai tanar membru al CPUN , identificat la vremea respectiva cu politicianul nonconformist, a devenit, prin voia poporului liberal, noul presedinte al PNL. Credeti ca vom avea la Cotroceni un locatar cu cercel in ureche?  

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • April 2020
    M T W T F S S
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,351 Calatori virtuali
  • Free counters!