Academia Adamescu

                    

                          Nu cred ca va voi spune nimic nou daca voi afirma ca intr-o Romanie in care Regele Cioaba este pretuit mai mult decat Regele Mihai, iar maneaua il priveste de sus pe George Enescu, scara valorilor este intrutotul anapoda. Totul pare a fi considerat o marfa numai buna de targuit la tarabele slinoase ale capitalismului de mahala cu care ne impaunam cand iesim la plimbare pe aleile Europei. Aproape ca nu exista domeniu in societatea romaneasca contemporana in care arivismul si impostura sa nu detina controlul. Intr-o tara in care fraiele sunt detinute de bacalaureati indoielnici, prinsi intr-o dizgratioasa increngatura de cumetrii si incuscriri, promovarea pe criterii de competenta a devenit cel mult o gluma proasta ce lasa un gust amar celor care inca mai cred in cinste si omenie.

                         Ca unul ce s-a preumblat o buna bucata de vreme prin transeele jurnalismului postdecembrist, chiar purtand in inima cateva schije care-mi provoaca junghiuri cand bate vant de dictatura peste haita de caini de paza ai democratiei, am ramas aproape de fenomenul mass media din Romania. Inteleg aspiratiile si dezamagirile tinerilor condeieri, nevoiti sa invete cum se face presa ca la carte, ca dupa aceea sa incerce sa uite pravila deontologica spre a satisface capriciile carnatarilor si negustorilor de basamac proprietari de ziare. Inceputa timid, in cele mai multe cazuri de cei ce pana mai ieri compuneau cu sarg ode ilustrului carmaci si telegrame sosite de pe intreg cuprinsul tarii avand acelasi destinatar, presa de dupa rotatia cadrelor din decembrie 1989 a cunoscut o evolutie fulminanta, tirajele ajungand sa fie exprimate in numere compuse din sase cifre. Erau zile in care pendulam intre ziarul de dimineata si covrigul cu susan pe post de mic dejun. Recunosc, de cele mai multe ori pierdea covrigul. Alegerea ma ajuta la vremea aceea sa ma mandresc cu o alura zvelta, pe care am abandonat-o in favoarea braului de prestanta care tinde astazi sa-mi obstructioneze campul vizual la sud de ombilic. Dilema zilnica se prelungea atunci cand trebuia sa aleg dintr-o multitudine de titluri, care mai de care mai diferite de tot ceea ce se scrisese inainte de caderea socialismului biruitor la orase si sate.

                         A trebuit sa apara “Academia Catavencu” pentru ca, macar pentru o zi din saptamana, alegerea sa fie floare la ureche. Cei mai frumosi visatori din presa romaneasca imi mancau banii de covrigi in fiecare zi de miercuri. Vanzandu-si marfa cu strigaturi in Gara de Nord, gadilandu-ne orgoliul cum ca suntem mai destepti decat cititorii altor foi, Catavencii si-au creat un segment de cititori de a carui fidelitate nu aveau a se indoi. Ironia le-a fost bisturiu necrutator, iar de buna dispozitie pe care o degaja respectiva gazeta se molipseau pana si cei bagati in cerneala pana peste urechi. Un exemplu din aceasta categorie ar fi Ion Iliescu. Cate i s-ar pune in carca fostului lider comunist, astazi ajuns patriarhul social democratiei, de un singur lucru, cu siguranta, nu poate fi acuzat. Nu a avut puterea sa se supere pe Catavenci. Trecerea prin batatura lui Sorin Ovidiu Vantu, schisma Kamikaze, plecari, certuri, impacari si alte deziceri au tocit lama bisturiului cu care ne obisnuisera Buscu & Co. de-a lungul anilor. Totusi, comparativ cu incrancenarea ori cu excesul de parti anatomice degraba trezitoare de impulsuri hormonale din paginile altor publicatii, Cavalerii de  Haimanale au ramas lideri pe piata cuvantului care da peste nas imposturii si degringoladei estetice.

                     Nu cu mult timp in urma un nea Caisa (inca unul) a crezut ca poate pune hamurile pe Catavenci. De-abia scapati de precedentul vizitiu, baietii au stiut ca la stapan nu-i de ei. In stilul lor, nu totdeauna cel mai ortodox, i-au dat cu flit celui care credea ca exista un pret pentru tot ce misca sub soare. A cumparat brandul, sa-i fie de bine si sa-i scrie Sabina Fati bulele in paginile “Adevaratei Academii Catavencu” pe care ziarul Romania Libera o tot saluta de zor. Neo ciocoimea mai merita cate o caraba peste bot, asta ca sa le aminteasca faptul ca nu intotdeauna  intr-o Romanie in care Regele Cioaba este pretuit mai mult decat Regele Mihai, iar maneaua il priveste de sus pe George Enescu, scara valorilor este intrutotul anapoda. Si nu chiar totul poate fi considerat o marfa numai buna de targuit la tarabele slinoase ale capitalismului de mahala cu care ne impaunam cand iesim la plimbare pe aleile Europei.

Despre Verticalitate

Sursa foto : Romania Libera, editia online: http://www.romanialibera.ro/

Nu cu mult timp in urma vorbeam cu un bun prieten despre nevoia de verticalitate in lumea celor care administreaza mass media in general si presa romaneasca in special. Intre a-ti pastra principiile cu pretul pierderii slujbei si a-ti pastra slujba cu orice pret, am cazut de acord ca a doua alternativa este cea preferata in randul celor mai multi dintre jurnalistii din tara noastra. Prima, chiar daca da frumos in pagina intr-o autobiografie are chiar si dezavantaje pentru publicul cititor. Cunoscut fiind procentul ridicat de carnatari care s-au inzestrat cu o tribuna mediatica doar de dragul protejarii intereselor personale, singura alternativa pentru un jurnalist cu chemare si un dram de constiinta ar fi aceeea de a urma principiul “Sa zici ca ei si sa faci ca tine”. Adica sa accepti oarece compromisuri in ideea ce iti vei folosi inteligenta pentru a strecura adevarul in pagina in momentele de neatentie ale satrapului. Totusi, cu regret observam ca stirpea ziaristilor cu un dram de personalitate, care n-au uitat definitiv ceea ce se preda pe la cursurile de deontologie este pe cale de disparitie. De aici si neincrederea crescanda a cititorului in ceea ce se scrie la gazeta si diminuarea pana la disparitia totala a respectului pentru slujitorii domeniului mult prea pompos denumit “a patra putere in stat”. Slugile cu condei, pentru care obedienta a devenit a doua natura inunda paginile publicatiile asa zis independente, sufoca micile ecrane si ne sparg timpanele cu ode la adresa imbecililor cu parale si cu ineptiile lor cotidiene de care se minuneaza pana si Codul Penal. In acest dezolant decor se mai intampla din cand in cand cate o razmerita a spiritului civic impotriva celui mercantil. O astfel de revolta a avut recent ca protagonista pe sefa Departamentului Politic de la unul din canalele de televiziune aflate in posesia familiei controversatului om politic Dan Voiculescu. Iata cum stau lucrurile:

“Povestea a început luni. În urma intervenţiei de la RTV de duminică seara a preşedintelui Băsescu şi în urma discuţiilor de la RTV pe tema interviului dat la TVR, Palatul Cotroceni mă sună de dimineaţă şi mă întreabă dacă Antena 3 e dispusă să facă un interviu cu preşedintele Băsescu, la Palatul Cotroceni, pe subiectul Libia. Eu nu am dat iniţial niciun răspuns. Am sunat conducerea Antena 3 şi am întrebat dacă doreşte să facă acest interviu pentru care trebuia trimisă o solicitare scrisă. Conducerea Antena 3 a răspuns pozitiv şi mi-a spus să trimit cererea scrisă. Cererea Antena 3 a fost scrisă, trimisă la Palatul Cotroceni şi semnată de mine ca şef al secţiei Politic, nu ca realizator al interviului, pentru simplul motiv că la acea oră a dimineţii nu era nimeni în redacţie care să facă acest lucru. Cererea a fost arătată apoi conducerii Antena 3″, scrie Sorina Matei pe blog.

Aflam in continuare ca Palatul Cotroceni şi Antena 3 au stabilit ora si cine urma sa faca interviul, Sorina Matei fiind cea nominalizata. Dupa numai o ora, datele problemei se schimba. Mihai Gadea, seful statiei TV doreste ca interviul sa fie realizat de altcineva si in alte conditii decat cele stabilite initial. Evolutia situatiei a condus la decizia jurnalistei de a demisiona de la trustul de presa la care lucrase timp de 14 ani. Atata vreme cat mai sunt oameni ca Sorina Matei in presa romaneasca, nu este totul pierdut, mai avem un licar de speranta. Ni se dovedeste ca, in afara de potaile de curte, dresate sa faca frumos la mogul in schimbul unei ciozvarte consistente, inca mai exista si veritabili dulai de paza ai democratiei.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • August 2020
    M T W T F S S
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,454 Calatori virtuali
  • Free counters!