Bantuit…

 

casa parasita

        “Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea” – Lucian Blaga

                        Se lasa seara peste intinderile nesfarsite ale Texasului si peste gandurile ce ma napadesc de-a valma, in noaptea in care, din toate lacasele sfinte ale romanilor se aude chemarea “Veniti de luati lumina”. Ca in mult prea multe alte randuri, sarbatoarea Invierii Mantuitorului ma gaseste ratacind pe drumul fara sfarsit, ori catre sfarsit. Bucuriilor ce mi le aduceau sarbatorile, de la o vreme, le iau locul dorurile, ori amintirile dragi, dintr-un paradis pierdut.

                         Mi-e dor de mirosul de cozonaci si de veselia copiilor pe ulitele satului, cu oua rosii in manutele lor, doar oleaca mai maricele decat pretioasele semne purpurii ale Sfintelor Pasti. Mi-e dor de tata, si de clinchetul paharelor la masa imbelsugata, unde era loc pentru noi toti, de aproape, ori veniti de departe. Timpuri apuse ma bantuie si ma intreaba de ce mi-am irosit anii. Mi-e dor de cei plecati si de cei ce vor ramane, dupa plecarea mea. Chiar de-as putea aduce inapoi acele vremuri, din piept, inima imi spune ca mult prea mult mi-am inveninat viata , pentru a ma mai putea bucura vreodata de ceea ce a ramas doar o amintire.  

                        De-a lungul si de-a latul fiintei, uneori chiar piezis, mi se strecoara cu ticalosie umbre ale indoielii, ce ar trebui sa nu mi se mai arate. Muncit de propriile-mi neputinte, gasesc suflete dragi, vinovate de nalucirile mele si stiu ca banuielile nemeritate dor, asa cum si pe mine m-ar durea neincrederea lor. Ma trezesc in zori, muncit de temeri si  adorm bantuit de nelinisti, un somn strafulgerat de amintiri din iadul din care am fost ridicat, cu o strangere de mana si cu o privire in ochi, calda si sincera. Schimonosit de durerea pe care singur mi-o daruiesc cu generozitate, schimonosesc chipuri calde in inchipuiri de cosmar.

                         Iarta-ma, Doamne, pentru tristetea ce ma bantuie in aceasta zi, in care intreaga fire ar trebui sa se bucure! Si voua, tuturor celor pe care va iubesc, dar nu am stiut nicicand sa o arat, in genunchi va cer iertare. Sa va fie tuturor viata ferita de naluciri si sa nu fiti nicicand bantuiti de viermele indoielii, care ucide suflete si lasa pe lume trupuri umblatoare.

Hristos a inviat!

Primavara Sufletelor Noastre

Yellow-roses

              Va stiu de dinainte de a ma sti pe mine insumi, asa cum fiecare dintre noi va stie. Nou venit in viata, inainte sa simt ca sunt, am simtit ca vreau. V-am simtit stirpea nobila o data cu linistea traita la sanul mamei si cu primele nopti in care v-am alungat somnul. Va stiu de cand imi indreptam primii pasi catre doua brate intinse la auzul cuvintelor magice “hai la mama!”. Va stiu din serile in care, dupa o zi de munca, de multe ori la lumina palida a lampii cu gaz, imi deschideati portile universului mirific al zanelor si fetilor frumosi, va stiu din ziua in care, de mana cu voi, am pasit speriat pentru prima oara pe poarta scolii.

              Va stiu de cand mana firava a invatatoarei mele mi-a cuprins mana  si a calauzit-o intru primele linioare si bastonase, catre alfabet si mai apoi catre cuvantul scris. Va stiu din vremea in care cantam impreuna, din vremea in care am invatat prima poezie si din vremea in care am scris prima poezie. V-ati bucurat alaturi de mine cu fiecare pas catre omul care aveam sa devin si v-au intristat delasarile, esecurile si, mai ales renuntarile mele .

            Va stiu de cand am pus pentru prima oara in causul palmei un vis si lumea mi s-a parut dintr-o data a-mi apartine cu toate frumusetile ei. Va stiu de la primele soapte in intuneric si de la prima bataie naravasa a inimii descoperind fiorul unic al primului sarut. Va stiu de cand am deprins taina trairii in doi si de la prima tradare. Va stiu din ziua in care mi-am calcat juramintele si din anii in care mi-am regretat nechibzuinta.

            Va stiu de cand ii luam pe Paler, si pe Blaga, si pe Arghezi drept martori, inchizitori si avocati ai trairilor noastre. Va stiu de cand am descoperit o privire calda chemandu-ma la tarm, dupa ani de rataciri prin oceanul singuratatii. Va stiu de cand am aflat ca exista un timp pentru toate, inclusiv un timp al iertarii propriilor rataciri. Va stiu de cand am inteles ca viata este un dar divin si, daca nu o traim cu bucurie, Cel care ne-a daruit-o se va mahni. Tot ceea ce sunt va datorez voua si numai eu sunt de vina pentru tot ceea ce as fi putut sa fiu si nu am devenit. Va stiu de la inceputuri si tot de atunci va iubesc. Ramaneti asa cum va stiu, Doamnelor, primavara sufletelor noastre. La multi ani!

Ganduri la o Margine de Drum

                             Se lasa seara peste culmea inzapezita a Masivului Shasta si doar cateva ore ma mai despart de noaptea plina de taina in care ar trebui sa celebram un eveniment capital din istoria omenirii, miracolul petrecut cu mai bine de doua mii de ani in urma, intr-o iesle din Bethleemul Iudeei. Din nou pe drumuri de Craciun, asa cum mi s-a intamplat de mult prea multe ori in ultimii ani. Din nou alergand catre nicaieri, in vreme ce mai toata lumea se opreste din trepidatia cotidianului pentru a primi atingerea de-o clipa a eternitatii.  Ma opresc in Redding, California, intr-un truckstop aproape pustiu, pentru ca macar acum, de Craciun sa nu-mi contabilizez viata in mile pe ora si centi pe mila. Ma opresc si ma gandesc la voi toti, la toate clipele care mi-au legat sufletul de voi, la toate zilele in care, datorita voua, am simtit ca am un rost pe lumea asta. Asa cum ati facut totdeauna atunci cand eu n-am fost acolo, unii mi-ati trimis mesaje, altii mi-ati telefonat, pentru a-mi reaminti ca la masa voastra este intotdeauna un loc in asteptarea celui ratacit. Ca mai mereu, am uitat sa ma intorc si sa ma asez pe locul care inca ma asteapta.

                             Mai trece un Craciun, al catelea oare, in care am uitat sa ma intorc acasa, un alt Craciun pe drumul la capatul caruia parca nu mai ajung, departe de voi toti, dar cu fiecare in gand. O alta zi in care am uitat sa ma plec cu smerenie in fata Nasterii Celui al carui sange a curs pentru fiecare dintre noi si caruia prea des nu-i cinstim darul nepretuit. Va conjur sa-mi iertati ratacirile si uitarea si va doresc sa ramaneti partea care mi-a mai ramas din Raiul in parte trait, in parte visat, de care ma agat cu disperare, pentru ca, daca nici pe voi nu va voi mai avea, trecerea mea prin viata aceasta a fost intrutotul zadarnica. Un Craciun cu multa bucurie va doresc tuturor!

…Cat de tineri am fost!

revolutia

                               Navigam zilele trecute pe  youtube si, cum necum, am ajuns la Scorpions si la al lor “Wind of change”.  Incetul cu incetul, mi-am adus aminte de vremea in care un val de schimbari fara precedent brazda Europa de la Atlantic la Urali. Tabu-uri sociale si politice cadeau de-a valma cu caramizile din Zidul Berlinului. Presedintele Gorbaciov ne vorbea despre casa comuna europeana si despre incheierea razboiului rece.  Rusia parea gata sa isi puna arma ideologica in cui si sa se aseze la masa egalilor cu toate natiunile batranului continent.  Primul Papa slav isi deschidea larg bratele  pentru a-si imbratisa fratii rasariteni intru Hristos si toate lucrurile pareau ca se indreapta.

                              Romanii din Basarabia isi revendicau dreptul de a reveni intre granitele spirituale ale neamului. La Timisoara si mai apoi in Bucuresti, tineri curati la suflet plateau pretul de sange intru iesirea noastra din bezna dictaturii scelerate. Imi amintesc ca intr-una din acele zile,  la Bucuresti, dintr-un camion cu prelata kaki, un tanar mi-a intins o paine calda.  Am frant-o in mai multe bucati si am impartit-o cu cei dimprejurul meu. Cand scriu aceste randuri simt gustul acelei paini. A fost cea mai gustoasa paine din viata mea. Oamenii se imbratisau pe strada dar aruncau ocheade inspaimantate catre balcoane si acoperisuri.  Cata bucurie si speranta a incaput in inimile noastre atunci nici azi nu pot uita. Atat de multe semne de bun augur s-au aratat la acea vreme incat ar fi trebuit sa ne ingrijoram.

                                 Iarta-ne Doamne, ca prea am fost tineri si prea frumos am visat si mai ales iarta-ne pentru preaputinele implinite din multele visate!

                   I folow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change
An August summer night
Soldiers passing by
Listening to the wind of change

The world is closing in
Did you ever think
That we could be so close, like brothers
The future’s in the air
I can feel it everywhere
Blowing with the wind of change

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change

Walking down the street
Distant memories
Are buried in the past forever
I folow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change

The wind of change
Blows straight into the face of time
Like a stormwind that will ring the freedom bell
For peace of mind
Let your balalaika sing
What my guitar wants to say

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change

 

Cernit

Saptamana aceasta, cand toata suflarea ortodoxa evoca Patimile Mantuitorului intru iertarea firii omenesti se cuvine sa ne recunoastem multele, ori putinele, grelele, ori maruntele pentru care nu ne simtim curati, sa cautam iertarea celor ce le-am adus mahnire si sa iertam celor ce ne-au mahnit.

Sa luam aminte cand ne rugam, daca ne mai rugam.  Vom fi iertati  “precum si noi iertam gresitilor nostri…”  Intelegem oare ca vom fi iertati in aceeasi masura in care iertam?  Singuri ne semnam sentinta de nu o facem.

In Joia Mare, cand Iisus a spalat picioarele ucenicilor sai, ingenunchez in fata tuturor carora le-am gresit si smerit cer iertare. In ziua vanzarii imi cercetez punga si cei treizeci de arginti imi ard degetele, treizeci de zeci si sute si mii de ori, cate treizeci pentru fiecare vanzare,  treizeci de arginti care imi intuneca inima si cugetul

Iertate sa imi fie trufia si neinfranarea, dispretul si amagirea. Iertat sa imi fie si pacatul cel de capatai, pacatul cuvantului intemnitat in cel mai intunecat ungher al firii, vanzarea si ratacirea de pe urma.

Inghetat pe buze si spus in taina in fiecare noapte, indepartat din soapte si pastrat in ganduri, ca o pecete a nedemnitatii, cuvantul ce nu-l strig  si stiu ca in veci nu va fi auzit, implorand iertare pentru ceea ce nu poate fi iertat. Suflet cernit  port sub straiul luminos , strai ce nu-i decat o noua tencuiala peste aceeasi hidoasa ruina. Cum sa platesc pentru raul facut ma intreb zi de zi.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • May 2020
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,369 Calatori virtuali
  • Free counters!