Blestem si Binecuvantare

“Eu n-am cerut sa fiu roman; am avut noroc!”

Petre Tutea

                               A vrut Dumnezeu ca neamul nostru sa aibe soarta lui Iov, sa treaca prin nenumarate incercari pentru a-si dovedi statornicia intru ale Sale si, in ciuda tuturor incercarilor sa ramana statornic menirii lui sub soare, multumind pentru tot ceea ce i-a mai ramas, de cele mai multe ori numai speranta. Si asemeni blandului Iov sa sa-si spuna “Domnul a dat, Domnul a luat…”

                              A vrut Dumnezeu sa nu plangem cand megiesii baci au ravnit la oile noastre mai multe, mandre si cornute, ci sa ne impacam cu ceea ce ne este sortit, repetand cu smerenie, precum in Rugaciunea Imparateasca, “Faca-se voia Ta!” Daca altii inca isi mai varsa sangele pentru pamantul fagaduintei, noi a trebuit sa ne multumim cu Cerul.

                            A vrut Dumnezeu sa ne zidim iubirile la temelia fiecarui templu, iar la sfarsit, cand turlele au stralucit semete in bataia soarelui, sa plecam intr-o lunga calatorie printre stele, iar din trupurile noastre sa izvorasca rodul zilei de maine.

                           A vrut Dumnezeu, in mila Lui nesfarsita sa ne binecuvanteze cu intelepciunea de a vedea desertaciunea celor lumesti si sa ne bucuram pe deplin de putinul care ne-a fost daruit la impartirea darurilor lumii.

                           Blestem si binecuvantare este soarta noastra, a romanilor, fie ca ne nastem, inflorim si ne stingem in vatra strabunilor, ori ca pribegim pe-un drum fara de sfarsit, in cautarea a ceea ce n-a fost sa fie. Tuturor celor care nu v-ati lepadat de binecuvantarea de a avea Romania in suflet, la multi ani!