Trompeta Perfecta

Timpul ramas pana la Conventia Nationala a PDL poate fi contabilizat in ore. Sampania este deja pusa la frapat, satarul a izbit deja greabanul vitelului cel gras si focurile de artificii au fost deja amplasate in pridvorul partidului.  Dupa cum am semnalat si cu alte prilejuri, in spatele aparentelor de competitie acerba, in spatele unui foarte bine organizat simulacru de exercitiu democratic se ascunde o banala reprezentatie a Teatrului National de Marionete Politice. Intr-o plicticoasa atmosfera de “vom face totul”, Emil Boc isi repeta in oglinda discursul de multumire “pentru increderea acordata”. Deja reales inca de cand s-a anuntat data reuniunii, presedintele in exercitiu al partidului prezidential se ia prea mult in serios, asa cum nimeni altcineva nu o face. Citeam deunazi o declaratie a acestuia prin care, cu o candoare de care nu l-as fi banuit, se declara mandru ca este o nuca mult prea tare pentru USD.   Susmentionata declaratie m-a trimis cu gandul la o vorba romaneasca, pe care nu stiu daca marioneta in cauza o cunoaste… in respectivul filon de intelepciune populara se spune ceva despre “daca nu-i fudul…”. Insignifiantul se viseaza un fel de David al vremurilor moderne caruia i s-a nazarit ca Goliatul opozitiei are cosmaruri cu Emil Boc si prastia lui necrutatoare. Oare chiar nu vede ca prezenta lui pe scena politica este cel mult hilara? Se pare ca nu. Alaturi de candidatul Paleologu, un romantic visator intr-o lume mult prea prozaica, Boc reprezinta latura umoristica a Conventiei Nationale a PDL. Singurul care ar fi putut crea probleme adversarilor politici ai democrat liberalilor este Vasile Blaga. Cu buldogul nu-i de joaca! Este un individ cu capul pe umeri, care gandeste cu propriul creier si care refuza manipularea. Atat opozantii guvernarii oranj, cat si Basescu si clica lui sunt constienti de asta. Nevoia de un caracter de plastilina la conducerea PDL l-a adus pe presedintele Romaniei de aceeasi parte a baricadei cu tandemul Ponta-Antonescu. Un individ direct si fara prea mult antrenament in arta persuasiunii, Traian Basescu a declarat fatis ca este de partea premierului in aceasta disputa. Fara ocolisuri, fara nuante, direct si la ora de maxima audienta, a prezentat si motivul pentru care are aceasta preferinta. Emil Boc ii este loial. Social democratii si liberalii au gasit o metoda mult mai eleganta si infinit mai eficienta sa-l scoata pe Vasile Blaga din carti. In nenumarate randuri si-au exprimat admiratia si sustinerea pentru fostul ministru de interne. Efectul a fost cel scontat. Laudat de adversari, Vasile Blaga a devenit in ochii poporului PDL un potential tradator. Punct ochit, punct lovit. Astfel, toata lumea pare multumita si nimeni nu are a se plange de absenta unei democratii reale in sanul partidului de guvernamant. Emil Boc ramane in continuare marioneta Cotrocenilor, pentru linistea papusarului.

Traian Basescu este un  abil politician si un manuitor la fel de maiastru al sforilor la capatul carora se afla minusculul personaj care ocupa fotoliul din capul mesei la Palatul Victoria. Basescu nu vrea sa scape PDL-ul din gheare; asa se explica ambitia de a-si pastra trompeta perfecta ca presedinte al partidului. Mai are neamuri si tutari de asezat in menajeria politica. Basescu este un altruist intr-o maniera de-a dreptul paradoxala si jenanta… a obtinut pentru sine tot ce se putea; grija lui se revarsa acum cu generozitate peste liota de slugi care s-ar putea duce de-a dura pe toboganul istoriei cand el nu va mai fi ce este, ori chiar mai mult decat atat.