N-am sa-i tac!

Ca un adevarat factor de echilibru intre componentele societatii, presedintele Romaniei a mai tinut cateva lectii de dirigentie politica fiilor mult prea hrapareti. In zadar incearca sa le explice cum devine treaba cu incompatibilitatile dintre sufletul in rai si dosul poligon de tragere. Ei vor si una, si alta. Perspectiva venirii altcuiva care sa mai dreaga un pic busuiocul,  atat cat se mai poate, este asociata cu sfarsitul lumii.  Asa cum n-au stiut sa castige cinstit, nici sa piarda cu onoare nu stiu guvernantii oranj. Cand vine vorba de dat socoteala in fata legii, unii se imbolnavesc, altii se… autosuspenda. Asta cu autosuspendarea este chiar de perspectiva… grinda sa fie zdravana si funia sanatoasa. La ceas de pravalire ar fi fost poate cavaleresc sa-i las in plata Domnului, sa se duca la vale. Oricum, de pierit n-or sa piara. Chiar si in situatie extrema, pe care le-o doresc din inima, se aplica principiul “puscaria trece, averea ramane!”. Nu pot sa tac despre marsavii care au nenorocit o tara intreaga si, pe deasupra mai vor si osanale cum ca au salvat-o. Nu am voie sa-i tac , pentru ca prea ne-au apropiat de dictatura pe care speram ca am lasat-o in urma. Cine n-a fost cu ei, n-a mai contat in niciun domeniu. Toata lumea trebuia sa faca sluj noilor faraoni, ori sa dispara. N-am sa-i tac din respect pentru tatal meu, pentru palmele lui batatorite care in cei peste 40 de ani de munca nu au stat nicio data intinse la mila bugetului national.  N-am sa-i  tac din mandria de a-i fi urmas mamei mele, care a indrumat primii pasi ai multor generatii catre lumina stiintei de carte. N-am sa-i tac, pentru ca, intr-o scrisoare trimisa mai an, care incepea cu “Dear Fellow Citizen”, un anume Barack Obama (fiecare cu prietenii lui de culoare) ma sfatuia “Speak your mind!”

Dragii mei politicieni pe tobogan, nu va voi duce dorul…stiu nici eu nu v-am lipsit voua cat v-ati facut de cap.  Acum, cand pana si un orb legat la ochi in toiul noptii poate vedea leprozeria care nenoroceste tara, aud ca va cautati alternative.  V-ati crezut vesnici pe capra trasurii; mai era un pic si mergeati la Tribunal sa va schimbati numele in PDG (Partidul de Guvernamant). V-a luat mintile minijupa Duduii, aceasta tichie de margaritar pe  capul primului chel al tarii. Uite ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Targ,  fie ea a naibii de roata. Unii  mai visati ca va veti intoarce pe cal alb in partidele pe care le-ati abandonat, dupa ce, nu-i asa, ati distrus inamicul din interior. Ingrata soarta sa fii cal alb pe timp de zavera. Cam greu sa cari atatea qintale de personalitate politica. Poate domnu’ consilieru’ de la minoritati, ala care a primit rezolutia “Ja la caruta!” pe motiv de “bacaloriat nasol” are ceva veri prin Mumbai, sa comande elefanti albi pentru noii maharajahi.

Asa cum unul dintre voi mi-a sugerat acum cativa ani din goana automobilului de campanie electorala ca “Dane, de maine sa nu te mai vad prin Targoviste”, de parca-i cumparase ma-sa oras de la “second hand”, va propun si eu voua, tuturor moliilor care ati matrasit tot ceea ce mai ramasese nedibuit prin debaralele avutiei nationale, sa nu va mai vad. De maine, poate chiar de azi; ma rog, mi-as dori sa va pot vedea, atunci cand aveti vorbitor, in caz ca ati fost cuminti si ati facut frumos la seful de celula.  Sunteti cativa inca svelti, tinerei, frumusei… ce “Miss Margineni” ar iesi din voi, fara a face vorbire despre ce ar intra…

I like Obama, but…

Nu mi-am ascuns nici o clipa simpatia pentru actualul presedinte al Statelor Unite ale Americii. La Casa Alba locuieste un om cu mai mult de doi neuroni . I afara de asta, tipul este chiar asemanator noua;  nu rockstar, nu marioneta unei inchipuite agende neoconservatoare, nimic iesit din comun si totusi sclipitor. Spre deosebire de adulatorii profesionisti, consider ca am priceperea sa descopar si cand cei care imi plac fac greseli. Mai  mult, asta mi-i apropie mai mult, cu conditia sa nu persevereze in eroare. Barack Obama deschide o noua era in perceptia publica asupra SUA. Pe plan mondial, detine un capital de incredere si simpatie care ar putea schimba lucrurile in bine pe o planeta care, iata, se pare ca a luat-o razna. Revenind la greselile celor pe care ii sustin, as mentiona un discurs al presedintelui american prilejuit de vizita acestuia la Ankara. Citez cu aproximatie “Statele Unite sustin aderarea Turciei la Uniunea Europeana”.  Bun, si?  Care e treaba dumitale?  Din cate stiu, Chuck Norris viseaza secesiunea la Texasului si candidatura la presedintia acestui stat. Am putea spune ca vrabia malai viseaza. Un tip nascut in Oklahoma, locuind in Sudul Californiei vrea sa schimbe regula jocului in Texas. Cum ar suna in urechile americanilor daca presedintele Parlamentului European ar declara ca UE sustine independenta Texasului?