Marea Adunare Nationala … a Ministrilor

parlamant

                        Carevasazica, dragii mei dragi compatrioti, o facurati si pe asta… Nu, nu o facuram, ca de data asta n-am bagat nici un biletel in cutia cu maimute din care sunt scosi parlamentarii. Am promis ca nu voi face acest lucru atata vreme cat nu traiesc in Romania; mi se pare logic si de bun simt ca soarta tarii sa fie hotarata de cei care pun umarul la bunastarea alesilor, prin taxe, impozite, ori chiar prin plocoane in vederea obtinerii contractelor banoase cu statul, sau a unor sentinte miloase pentru cei cazuti in ispita bagatului mainii in Caraiman.

                        Din cauza excesului de materie cenusie ce se prelinge pe scarile Palatului Parlamentului dinspre salile de sedinte in plen si pe sectiuni, infundand cu neuroni canalizarea respectivului stabiliment, Romania beneficiaza de un sistem electoral care v-a pus in carca una dintre cele mai numeroase institutii legislative ale lumii raportat la numarul de locuitori. O armata de paraziti lafaindu-se in carul la al carui jug trageti cu totii. Fiecare catun are cel putin un senator si cate doi deputati pe ulita, care mai de care mai Doctor in Drept, cu doctoratul luat pe la marile Universitati precum Minolta, Canon, ori Rank Xerox.

                       Pe langa juristi cu Licenta luata inaintea Bacalaureatului, ca era mai ieftina, ati mai ales o droaie de lautari, guristi, neveste si secretare sau/si amante ale acestor jivine, matroane si curve de lux, ori de consum popular. Aproape sase sute de vaccinati impotriva dormitului pe tambal. Ma intreb care tara europeana cu pretentii de civilizatie mai are deputati de Bujumbura, ori senatori de Nagorno Karabah.  Ma intreb la ce ne trebuiesc distinsele lor dosuri asezate maiestuos pe augustele scaune de sub cupola facerii de legi.  Bine, ultima intrebarea este oleaca retorica, pentru ca tot la nimic folosesc si ceilalti, chipurile reprezentanti ai alegatorilor care nu au emigrat inca. V-ati intrebat vreodata cum se face ca Statele Unite, cu o populatie de aproape douazeci de ori mai mare au un Congres mai putin numeros decat legislativul mioritic? Or fi ei chiar atat de scarbiti de democratie, incat nu le-a dat prin cap sa-si aleaga un senator de Dor Marunt, de Vascauti, ori macar de Istambul?

                       Si cum nu era de ajuns ca Romania s-a blagoslovit cu un parlament cat armata lui Kim Jong Un,  pe proaspat unsul premier l-a lovit gelozia. Cum indrazneste Legislativul sa fie mai numeros decat Executivul ? Asa gandind Doctoria Sa, Victor Ponta, se hotara sa rupa ministerele in feliute, ca sa ajunga la toata lumea, ca multi sunt musterii flamanzi si lunga a fost seceta in opozitie. Aveam un minister al soselelor, hai sa facem si unul al trotuarelor, din ministerul sanatatii sa rupem unul al bolii. Unde a pastorit un ministru al agriculturii, putem avea unul al semanatului si altul al culesului, plus zece cinspe secretari de stat cu udatul, cu plivitul si cu aracitul. Ministerul economiei s-ar putea sparge in economie la suprafata si in economia subterana, din ministerul muncii se poate desprinde unul nou nout al muncii la negru. Astfel, atenti la toti si la toate nevoile lor, vom invata mereu sa fim vesnic jumuliti de o plevusca al carei loc ar fi mai degraba la Palatul Jilava, nu la Palatul Victoria, sediul noii Mari Adunari Nationale a Ministrilor. Si pentru ca tot veni vorba de Doctorul Ponta, ma intreb daca, in eventualitatea in care Dumnezeul Doctoratelor ii va retrage stetoscopul, vom ramane singura tara din lume cu un prim ministru Felcer in Drept.  

Un fleac; s-au ciuruit!

sursa foto: Gandul    

                                La indemnul unui bun prieten, cu care nu sunt totdeauna de acord, dar ale carui opinii le respect chiar si cand nu ne aflam de aceeasi parte a baricadei, am incercat in ultima vreme sa ma abtin de la comentarii cu privire la ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca. Asta nu inseamna ca nu am fost la curent cu evolutiile din tara lui Traian, cel care tine cateaua in brate. Ca sa nu dau frau liber speculatiilor cu privire la “care Traian?” si “care catea?”, precizez ca este vorba despre statuia amplasata in fata Muzeului National de Istorie din Bucuresti, infatisandu-l pe Caesar Nerva Traianus Augustus  tinand in brate Lupa Capitolina.

                               Revenind la oile noastre politice, rezultatul alegerilor locale confirma capitalul de antipatie pe care PDL si acolitii  au reusit sa il agoniseasca in anii in care s-au crezut stapanii absoluti ai Romaniei. Promovarile pe criterii de rubedenie, incuscrire si nasire si-au aratat roadele otravite. Partidul zice-se condus de Emil Boc se indreapta cu viteza catre locul pe care-l merita. Din nefericire, alaturi de neavenitii adusi cu japca in prim plan la ordinul maestrului papusar de la Cotroceni, se duc la vale si cei cativa politicieni frecventabili ai respectivei formatiuni. Oricat de mult ne-ar bucura caderea in abis a nulitatilor ce i-au cantat neconditionat in struna matelotului, trebuie sa admitem ca oameni ca Vasile Blaga, Cristian Preda, Toader Paleologu si alti cativa nu meritau aceasta umilinta.

                              Nedrept mi se pare si faptul ca politicieni care cu mai bine de 20 de ani in urma au pus umarul la fondarea Partidului Democrat, si amintesc aici in treacat pe Radu Berceanu, Alin Albu, Ioan Oltean asista neputinciosi la pravalirea constructiei lor politice, orchestrata de niste Udrea, Prigoana si alti neica nimeni. In ciuda asertiunii basesciene “fereasca Dumnezeu de mai rau!”, proportiile dezastrului, care nu au putut fi limitate nici de aliantele din teritoriu menite sa dilueze fenomenul de respingere generala, nici de schimbarea culorii din oranj in verde, sunt apocaliptice. S-a dovedit inca o data ca acei candidati care mizeaza pe ignoranta electoratului pariaza pe un cal mort. 

                              Codul onoarei ne indeamna sa nu lovim in cei cazuti. Cu alte cuvinte sa nu ne ocupam de cazaturi. Hidra mai are insa capete de taiat. In concluzie, ascutiti-va sabiile pentru macelul de la alegerile parlamentare!

Jos pulanele de pe buget!

Urmaresc cu o oarecare doza de interes, dublata de una mai consistenta de dezgust, eforturile breslei politistilor romani de a ne arata cat de vitregiti sunt de soarta.Nu tu dotari de ultima ora, nu tu echipamente care sa rivalizeze cu ale confratilor lor din filmele americane, doar un noian de pasiune pentru lucrul bine facut, in conditii dintre cele mai vitrege. La prima vedere, dat fiind suportul mediatic oferit de trusturile de presa angajate politic oricarui contestatar, lucrurile par a fi chiar asa cum sunt prezentate. Noua runda de cotonogeala intre slujitorii ordinii publice si Ministerul de Interne are insa la origini nu lipsa echipamentelor si tehnologiilor de top, ci intentia MAI de a reduce numeric breasla ori, in caz contrar, de a taia cele cateva sporuri salariale de care politistul beneficiaza. In ciuda faptului ca i-am vrut si s-au vrut demilitarizati, functionari publici, decurgand de aici o seama de drepturi de care, ca militari nu ar fi beneficiat, si am putea enumera aici dreptul de a face greva si de a-si avea propriile sindicate, unii dintre oamenii legii au ramas tributari unor comportamente din vremea in care “originea sanatoasa” si masa musculara adecvata asigurau succesul profesional. Comparativ cu alte state din Uniunea Europeana, Romania are cel mai mare numar de politisti la mia de locuitori. Nu la medici, nici la dascali, si nici macar la ingineri nu suntem liderii continentului. Ne doare insa la cascheta cand vine vorba de comparatiile cu alte state ale Uniunii Europene; vrem cea mai mare recolta de gabori la hectar, asta avem. Suntem o natiune pusa sub supravegere. Ar trebui in consecinta ca romanii sa fie obisnuiti sa-si lase masinile descuiate in parcare, sa nu stea zavorati in casa ziua in amiaza mare si sa poata iesi fara teama la o promenada sub clar de luna in orice loc li se pune lor pata. Cat de protejati suntem, hai sa zicem in Piata Victoriei ar trebui sa fim si pe strada Calusei din Colentina, ori pe varful Stogu. Este evident ca lucrurile nu stau chiar asa. Mostenind aroganta si superficialitatea defunctei Militii, unii dintre reprezentantii acestei adevarate caste a brahmanilor cu pulan considera ca li se cuvine cat de mult, in conditiile in care ceea ce ofera societatii este de departe sub standardele contemporane. Revenind la drepturile castigate in urma demilitarizarii, nu pot sa nu-mi amintesc protestele politistilor care au dus la demisia lui Vasile Blaga din fruntea Ministerului de Interne. Daca imi mai ramasese un dram de pretuire pentru aceasta categorie de slujbasi ai statului, s-a dus de-a zvarlita in boschetii Palatului Cotroceni, odata cu caschetele aruncate de respectivii protestatari. Oricine imi cunoaste antecedentele in materie de opinii politice nu ma poate acuza de atitudine pro Traian Basescu. Nu-l iubesc si nici motive sa-i ridic osanale nu am. Institutia prezidentiala, alaturi de cea a Parlamentului, Drapelul si toate celelalte insemne ale suveranitatii nationale le respect. Din pozitia de aparator al legalitatii si ordinii de drept, sa mergi la protest cu arma la bracinar si sa strigi mascari la adresa celui ales ca sef al statului depaseste de departe limitele bunului simt. Eu nu am nicio relatie contractuala cu cetateanul presedinte al Romaniei si nici cu cetatenii membri ai guvernului Emil Boc; protejat de libertatea de expresie si de arsenalul de dovezi ale lipsei de profesionalism in actul guvernarii, imi pot exprima dezamagirile in orice fel imi permite fondul lexical al limbii romane. Nu acelasi lucru putem spune despre oamenii in uniforma, platiti din banii contribuabilului sa-i protejeze pe toti romanii de abuzurile de orice natura, inclusiv pe Traian Basescu. O minima decenta ar fi prevenit ruptura dintre Palatul Cotroceni si Politia Romana. N-a fost sa fie, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Indivizi facand parte din breasla celor care racneau din toti rarunchii “iesi afara, javra ordinara” celui ales sa reprezinte Romania pe plan international pot fi vazuti abordand atitudinii de “saru’mana boierule” in relatia cu anumiti lideri ai lumii interlope, ori angrenandu-se in activitati criminale. Este ingijorator numarul oamenilor legii ajunsi dupa gratii. Desigur, nu putem generaliza insa, atata vreme cat fenomenul exista, nici nu le putem acorda credit pe deplin. E treaba celor onesti sa se descotoroseasca de leprele care le-au dezonorat profesia. Atata vreme cat nu-si curata propria ograda, nu am niciun motiv de solidaritate si compasiune. Deocamdata, atunci cand ma gandesc la Politia Romana imi amintesc de Soric, fostul sef al IJP Neamt lacrimand la catafalcul unui interlop, asa ca nu am decat un singur sfat pentru nemultumitii din sistem: Jos pulanele de pe buget!

Chiar ati crezut ca nu-mi pasa?

                     Stiu, este o surpriza chiar si pentru mine sa fac un comentariu legat de lumea sportiva. Pornind insa de la conexiunile pe care fenomenul in cauza le are cu societatea pe ansamblul ei, nu pot trece cu vederea evenimentele din acest domeniu. Ca un targovistean de temporara adoptie ce-am fost, am pastrat un loc aparte acestei urbe in bagajul meu de amintiri si doruri. M-a bucurat fiecare izbanda a Targovistei, ori a targovistenilor, inclusiv in lumea sportului.

                   Am tinut pumnii Soranei Carstea cand pasea cu profesionalism si maiestrie in arenele sportului alb, fortand astfel cronicarii sportivi sa isi imbogateasca vocabularul de superlative. M-am mandrit in vremea in care ora exacta in baschetul romanesc s-a dat de la Targoviste si m-a intristat vestea ca acum se vorbeste la trecut despre amazoanele de sub panouri. Cum era sa trec nepasator pe langa evolutia sportului rege in vechea Cetate de Scaun? Faptul ca echipa de fotbal Chindia Targoviste a obtinut dreptul de promovare invingand obiectiile Comisiei Juridice a FRF si zbaterile unor indivizi, mai mult sau mai putin priceputi la trimisul basicii in ate,  ma bucura nespus. Stiu tot ceea ce s-a scris pe seama conotatiei politice cu tenta electorala a revitalizarii echipei fanion a orasului. 

                  In pofida tuturor speculatiilor care se fac in legatura cu sustinerea din partea autoritatilor de care echipa ar beneficia, Chindia Targoviste este parte componenta a blazonului urbei. Este parte a micilor bucurii pe care targovisteanul de rand le merita pe deplin. Faptul ca rezultatul acestui demers este meritoriu in plan sportiv ma determina sa ma abtin de la comentarii colaterale. Si nu, n-am uitat nimic si inca imi pasa. Ca dovada, de azi inainte, alaturi de alte idei, institutii si evenimente pe care le sustin, voi posta pe pagina de garda a blogului meu sigla Chindiei. Ce-ar mai fi de adaugat? Stiu ce: respect!   

                   UPDATE: Am aflat de la amicul Gabi ca FRF a modificat schimbarea. Nu mai vor sa ne acorde dreptul de promovare; pacat!  Toate cele scrise referitor la echipa, la suportul meu pentru FC Chindia Targoviste si la bucuria pe care o aduce targovisteanului de rand raman valabile. Hai Chindia!

Acest berluscoi care ne enerveaza

      

                       Inainte de toate trebuie sa mentionam ca berluscoiul este o varietate italiana a parazitului cunoscut prin partile noastre sub nume diverse: vanghelul agramat, rabia vadimului, cavalerul luminii electrice si intretinerii, ori prostanacul de Dabuleni. Existenta si raspandirea berluscoiului se datoreaza, ca si in cazul subspeciilor carpato danubiene, unei afectiuni cronice frecvent intalnite la mai toate natiunile lumii libere, credulitatea alegatorului.  Berluscoiul se hraneste cu propriile iluzii si cu amagirea celor care il sustin si voteaza. Berluscoiul arata aproape ca homo sapiens; ii place sa i se spuna homo politicus. Modul in care deosebim berluscoiul de om este fervoarea cu care da cu secretiile nazale in bunatatea de iahnie.  Cel despre care facem vorbire, patruns in lumea politica pe aceeasi poteca pe care a incercat sa patrunda si politicianul romanesc gigi, adica din tribune la tribuna, si-a facut un obicei din a surprinde pe toata lumea cu marlania lui de peluza. Printre recentele lui gogomanii care au facut deliciul presei de scandal as aminti repetatele remarci cu tenta rasiala privindu-l pe presedintele Statelor Unite ale Americii si o gluma proasta despre originea italiana a sotiei presedintelui Frantei.  Poate ca nu as fi adus vorba despre individul in cauza daca nu ar fi fost politician de prim rang intr-o tara care, din ce in ce mai mult, incearca sa acrediteze ideea ca nu mai poate respira din cauza invaziei necioplitilor de romani. Conturul unui teritoriu nu trebuie sa inspire comportamentul locuitorilor acestuia.  Sa lasam cizma doar pe harta lumii. In alta ordine de idei, ar fi de bun simt ca oripilatii italieni sa-si intrebe parintii cum era cand faceau smotru la nemti.  Cat despre enervantul berluscoi, l-as cita pe un confrate de-al acestuia de pe malurile Dambovitei: “mai pune dreacu’  si tu mana si mai citeste neste almanahe!”

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • May 2020
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,369 Calatori virtuali
  • Free counters!