Mai rasfirati, tovarasi candidati…

morti-revolutie

Sursa foto : Lumea Justitiei

                      Se apropie clipa in care cei care incearca sa va obtina voturile se vor simti dezlegati de blestemul de a va asculta pasurile si de a se preface ca-i intereseaza ceea ce va doare. Odata ziua alegerilor trecuta, voi veti reveni la necazurile cotidiene, iar ei se vor intoarce la traiul fara de griji. Din moment ce odata la patru ani  puteti, daca nu sa schimbati ceva in viata voastra, cel putin intr-a lor, luati aminte pe cine blagosloviti la urne.

                      Am trecut de curand in revista candidatii din cateva judete si am ramas consternat cate minti luminate si profund indoctrinate ale Epocii de Aur inca se mai avanta pe meterezele electorale, de parca Revolutia din Decembrie a fost doar un bal mascat, cu mortii luati pe proces verbal de la magazia de recuzita a teatrului istoriei contemporane. 

                      Nu va lasati inselati de aparente; acei copii care au primit acum aproape un sfert de veac gloante in locul painii au fost la fel de vii ca si voi. Inca n-au plecat de pe-aici toti parintii orfani ca sa-si intalneasca odraslele ce-si dorm pe veci visul de libertate. De-aproape un sfert de veac inca-i mai asteapta sa se intoarca de la joaca, de la scoala, ori chiar de la munca patriotica voluntar/obligatorie.

                      Nu-i greu sa-i recunoasteti pe acesti recuperati, reconditionati si refolositi ai istoriei recente. Unii au o pauza ciudata in autobiografie, de parca si-au facut somnul de frumusete timp de patruzeci de ani. Declara ca s-au nascut la jumatatea veacului trecut si, dupa o pauza de doua decenii, in care erau prea ocupati cu implinirile marete, te trezesti cu ei diplomati, secretari de stat, ministri in “tanara noastra democratie”.

                      O biografie cu gaura, la fel ca steagul Revolutiei, nu inseamna c-a fost ciuruita pe baricada de la Inter, ci este un semn de treburi necurate de partid si de stat pe stil vechi. Mai sunt si altii care isi impauneaza biografia cu diplome obtinute dupa echivalarea printr-un decret idiot a studiilor de la Academia “Stefan Gheorghiu”, pe care o redenumesc pompos Academia de Studii Economice si Social Politice, de parca Scoala de Mancat Fecale ar insemna altceva decat Scoala de Mancat Cacat.

                     Mai exista o a treia categorie,  as denumi-o Martorii lui Pingelica, indivizi carora nu le pasa de reactia asa-zisei pulimi,  care spun pe fata ca sub regimul criminal au dus la gura cu mana dreapta polonicul plin ochi de materialism dialectic si istoric. Aici se cade sa exemplificam. Candidatul Pargaru Ion de la Dambovita recunoaste fara sa-i pese de gura Targului ca Romania Socialista l-a trimis cu “neste treburi” si la rusi, si la yankei. Sa-i spuna lui Mutu, si nu-i vorba de ala cu mingea, ca s-a plimbat de la Rasarit la Apus fara sa-si fi sters macar bocancii pe presul de la usa primilor ascultatori ai tarii. Chiar asa, nici usturoi marxist n-a mancat si nici gura nu-i miroase a socialism stiintific?

                     Nu exclud ca sosirea lu’ gineri-su cu firman la conducerea PNL Dambovita dupa mazilirea unui politician liberal din categoria “rara avis”, cinstit si cu bun simt,  simultan cu ungerea domniei sale drept candidat liberal  la Colegiul 4 Targoviste sa fie doar o coincidenta. Ba nu, mai bine sa exclud, ca nu cred in coincidente. In acest caz particular am un singur sfat; decat sa gresiti alegand pe cine nu trebuie, mai bine alegeti pe cel care nu va place.

                     Votati-l pe Florin Popescu! Aud ca are niste deranjuri cu Justitia; n-are a face, daca a facut magariile de care se face vorbire, va plati. Au ajuns ei fosti prim-ministri la loc cu fereala de lumina soarelui. Nu-mi este prea drag, dar nici mai respingator decat un stalp al oranduirii rapuse cu pretul sangelui nu imi este. N-a studiat matematica la “Stefan Gheorghiu” ! Sunt constient ca imi voi pierde multi prieteni datorita acestor randuri. Se pune intrebarea insa daca aceia care ma vor acuza in fel si chip fara sa imi ia in considerare motivele acestei optiuni mi-au fost vreodata prieteni. Aceeasi greseala a facut si el cu zece ani in urma; m-a judecat! Eu nu judec pe nimeni, eu doar va spun ceea ce cred! Nici macar nu voi vota, pentru ca taxele mele merg la alta trezorerie si viata mea va fi aceeasi indiferent cine va trage Romania de haturi de luni incolo!                   

                   Inainte de a va da votul dinozaurilor tinuti artificial in viata gratie perfuziilor de dezinformare administrate voua si prisnitelor de nesimtire administrate lor, intrebati-i pe parintii eroilor revolutiei cum este sa-ti vizitezi pruncul la cimitir. Jucand rolul unui fost prim-secretar convertit la economia de piata, inegalabilul Dem Radulescu avea o replica, pe cat de hilara, pe atat de dureroasa: “acum construim capitalismul, ca socialismul l-am terminat”.  Din nefericire, viata politica romaneasca bate filmul la scor de maidan. Fostii fauritori ai socialismului biruitor la orase si sate se caciulesc la voi inca o data pentru o ciozvarta de bunastare, ca doar ei stiu cel mai bine cum bea poporul sampanie prin reprezentantii lui.

                      Va cer voua, celor care aveti puterea enorma a votului in mana, va cer sa opriti acest dans netrebnic de pe mormintele copiilor ucisi de bestia comunista. Iar celorlalti am a le spune doar cateva vorbe: Mai rasfirati baieti, mai rasfirati, tovarasi candidati!

Blestem si Binecuvantare

romania

“Eu n-am cerut sa fiu roman; am avut noroc!”

Petre Tutea

                               A vrut Dumnezeu ca neamul nostru sa aibe soarta lui Iov, sa treaca prin nenumarate incercari pentru a-si dovedi statornicia intru ale Sale si, in ciuda tuturor incercarilor sa ramana statornic menirii lui sub soare, multumind pentru tot ceea ce i-a mai ramas, de cele mai multe ori numai speranta. Si asemeni blandului Iov sa sa-si spuna “Domnul a dat, Domnul a luat…”

                              A vrut Dumnezeu sa nu plangem cand megiesii baci au ravnit la oile noastre mai multe, mandre si cornute, ci sa ne impacam cu ceea ce ne este sortit, repetand cu smerenie, precum in Rugaciunea Imparateasca, “Faca-se voia Ta!” Daca altii inca isi mai varsa sangele pentru pamantul fagaduintei, noi a trebuit sa ne multumim cu Cerul.

                            A vrut Dumnezeu sa ne zidim iubirile la temelia fiecarui templu, iar la sfarsit, cand turlele au stralucit semete in bataia soarelui, sa plecam intr-o lunga calatorie printre stele, iar din trupurile noastre sa izvorasca rodul zilei de maine.

                           A vrut Dumnezeu, in mila Lui nesfarsita sa ne binecuvanteze cu intelepciunea de a vedea desertaciunea celor lumesti si sa ne bucuram pe deplin de putinul care ne-a fost daruit la impartirea darurilor lumii.

                           Blestem si binecuvantare este soarta noastra, a romanilor, fie ca ne nastem, inflorim si ne stingem in vatra strabunilor, ori ca pribegim pe-un drum fara de sfarsit, in cautarea a ceea ce n-a fost sa fie. Tuturor celor care nu v-ati lepadat de binecuvantarea de a avea Romania in suflet, la multi ani!

Inchideti Falia!

Sursa foto: Gandul

                        Aflu cu surprindere, dar si cu bucurie ca mai deunazi  Traian Basescu si Victor Ponta au avut o intalnire la Palatul Cotroceni, in urma careia nu s-a lasat nici cu sange pe pereti si nici cu poale ridicate in cap, in dulcele stil al mahalalei. Un cotidian central a avut chiar curajul sa afirme ca respectiva reuniune a inaugurat prima zi a coabitarii. Am asistat si, poate ca in cateva randuri mi-am adus si eu obolul de gaz pe foc in galceava fara de sfarsit care a cuprins scena politica romaneasca. Lucrurile au mers insa prea departe.

                      Edificiul unitatii nationale  este profund afectat si, de dragul circului, mass media nu inceteaza sa ne asmuta unii impotriva altora. Politica a devenit o arena in care gladiatorii se hacuiesc fara incetare si mai ales fara niciun beneficiu pentru omul de rand, care nu mai intelege nimic din acest macel. Duelul a devenit cotonogeala, iar regulile cavalerismului au fost aruncate la gunoi, pentru a face loc atacurilor marsave. In acest taraboi general au fost atrase componente ale structurii statului de drept care nu ar trebui sa fie implicate in disputele politice.

                     Este timpul sa inceteze paruiala fara noima si fara de folos. Stiu, a inceput campania electorala si este un pic mai greu sa se inchida robinetul. Incercati insa, domnilor politicieni si tutari ai acestora sa va limitati la dispute de idei, la programe si, foarte important, incercati sa promiteti doar ceea ce se poate face. Dati ragaz acestei natii sa-si revina din starea de beligeranta perpetua. Inchideti falia care-i separa pe romani de romani. Maine poate fi prea tarziu 

Un fleac; s-au ciuruit!

sursa foto: Gandul    

                                La indemnul unui bun prieten, cu care nu sunt totdeauna de acord, dar ale carui opinii le respect chiar si cand nu ne aflam de aceeasi parte a baricadei, am incercat in ultima vreme sa ma abtin de la comentarii cu privire la ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca. Asta nu inseamna ca nu am fost la curent cu evolutiile din tara lui Traian, cel care tine cateaua in brate. Ca sa nu dau frau liber speculatiilor cu privire la “care Traian?” si “care catea?”, precizez ca este vorba despre statuia amplasata in fata Muzeului National de Istorie din Bucuresti, infatisandu-l pe Caesar Nerva Traianus Augustus  tinand in brate Lupa Capitolina.

                               Revenind la oile noastre politice, rezultatul alegerilor locale confirma capitalul de antipatie pe care PDL si acolitii  au reusit sa il agoniseasca in anii in care s-au crezut stapanii absoluti ai Romaniei. Promovarile pe criterii de rubedenie, incuscrire si nasire si-au aratat roadele otravite. Partidul zice-se condus de Emil Boc se indreapta cu viteza catre locul pe care-l merita. Din nefericire, alaturi de neavenitii adusi cu japca in prim plan la ordinul maestrului papusar de la Cotroceni, se duc la vale si cei cativa politicieni frecventabili ai respectivei formatiuni. Oricat de mult ne-ar bucura caderea in abis a nulitatilor ce i-au cantat neconditionat in struna matelotului, trebuie sa admitem ca oameni ca Vasile Blaga, Cristian Preda, Toader Paleologu si alti cativa nu meritau aceasta umilinta.

                              Nedrept mi se pare si faptul ca politicieni care cu mai bine de 20 de ani in urma au pus umarul la fondarea Partidului Democrat, si amintesc aici in treacat pe Radu Berceanu, Alin Albu, Ioan Oltean asista neputinciosi la pravalirea constructiei lor politice, orchestrata de niste Udrea, Prigoana si alti neica nimeni. In ciuda asertiunii basesciene “fereasca Dumnezeu de mai rau!”, proportiile dezastrului, care nu au putut fi limitate nici de aliantele din teritoriu menite sa dilueze fenomenul de respingere generala, nici de schimbarea culorii din oranj in verde, sunt apocaliptice. S-a dovedit inca o data ca acei candidati care mizeaza pe ignoranta electoratului pariaza pe un cal mort. 

                              Codul onoarei ne indeamna sa nu lovim in cei cazuti. Cu alte cuvinte sa nu ne ocupam de cazaturi. Hidra mai are insa capete de taiat. In concluzie, ascutiti-va sabiile pentru macelul de la alegerile parlamentare!

Si emigrez in Congo…

                        Circula cu mai bine de sapte ani in urma o strofa naravasa, plina de naduf si de umor, ca asa-i neamul nostru, talentat cand este vorba sa se ia in bascalie. “Si daca ramuri bat in geam/Si tu-l votezi pe Bombo…” incepea sagalnicul catren, dupa care urma descrierea a ceea ce actuala pegra politica a prestat cu varf si indesat asupra poporului alegator de cand a fost adusa cu japca la guvernare, ultimul vers punand in discutie oportunitatile de emigrare in insoritul Congo. 

                       Poemul cu pricina a facut inconjurul sectiilor de votare la alegerile care au adus in prim plan un partid care nu cu mult timp in urma se zbatea neputincios pe la un 10% intentie de vot si un presedinte despre care nici nu mai are rost sa facem vorbire din moment ce, slava Domnului, se afla la capat de drum. Cum unii dintre noi si-au luat intre timp traista in bat si au plecat care incotro, urmand indemnul electoral “Sa traiti bine!”, s-ar parea ca nealegerea celui alintat “Bombo” in respectiva pastisa de inspiratie eminesciana nu a stavilit nicidecum elanul migrator al celor care nu se simt reprezentati de intelectualii Udrea si Prigoana.

                      Odata cu trecerea anilor, adunatura care s-a instalat pe la toate ugerele vacii de muls numite Guvernarea Romaniei a inceput sa uite cum sa se opreasca din furat si, uite-asa, dupa sapte ani de haiducie democrat-liberala ne trezim ca avem mai multi pdl-isti (ori fosti pdl-isti) la puscarie (ori puscariabili) decat in afara institutiilor cu zabrele.  Nu este zi in care sa nu aflam despre un alt interlop politic invitat sa-si exerseze scrisul de mana la cremenal. Asa-i cand furi fara masura; chiar la putere fiind, nu poti sa iei chiar tot fara sa te ia careva la ochi; poate chiar de-al tau, pentru ca nu-i lasi si lui de-o atentie, de-o maslina, ceva.

                      Sunt si cazuri in care se fura cu chibzuinta, ca nu degeaba clanul oranj numara in randurile lui nu numai vidanjori doctrinari, palmasi ai cuvantului,  fosti prestatori cu limba-n ureche, pitipoance, ori de-a dreptul parasute, ci si profesori de socoteala, pe ici, pe colo, pe la cate-un consiliu judetean. 

                       Recenta “arestare in lipsa” a deputatului fost PDL Boldea mi-a readus in minte catrenul pe care-l recitau colegii ‘mnealui cu ani in urma. Asadar, nu teama de dormitul pe tambal l-a purtat pe vajnicul nostru parlamentar peste fruntarii, hat in tarile calde, ci treburi curente; probabil dorind sa ia pulsul diasporei romanesti din Congo. Nu din alte motive ci, pur si simplu din dragoste de tara numitul se intoarce in boxa acuzatilor, pentru ca probabil in mintea respectivului iubaret de tara legea este doar o bariera peste care sar dulaii, pe sub care trec cateii si la care se opresc boii.

                       Nici nu se uscase cerneala pe mandatul de aducere de bunavoie la bara a deputatului Boldea, ca iata, bate un vant de ocna si prin Bistrita Nasaud, mosia politica a lui Ioan Oltean. Domnilor procurori, sa-i audiati bine! 

Scrisoare Fratilor Mei

                     V-am vazut bucurandu-va inca de Ziua Nationala, in ciuda multor motive, dintre care ultimul ar fi buletinul meteo, care ar fi putut sa va tina acasa. M-am bucurat alaturi de voi si, pentru o zi am incercat sa uit de toate nenorocirile care s-au abatut asupra tarii mele. Sunteti atat de mandri, dragii mei, atat de frumosi, chiar si atunci cand va inghesuiti pentru o portie de fasole cu carnati. Imi sunt dragi eleganta cu care va purtati blazonul de ruda saraca a gintei latine si demnitatea cu care  suportati oroarea unei geografii nedrepte, care v-a aruncat intr-o mare de slavi, nu totdeauna prietenosi si buni vecini. Ma doare faptul ca de prea multe ori judecati pe ceilalti ca si cum ar fi asemeni voua. Va deschideti prea des inimile si portile pentru a-i intampina cu paine si sare pe cei care vin sa va cotrobaie prin lada de zestre. Sunteti mult prea increzatori in dorinta celorlalti de a va fi voua bine.

                    Incetati sa va aruncati privirile pline de speranta dincolo de fruntarii si fiti mai circumspecti cu toti cei care se perinda pe la Bucuresti, cu scopul declarat de a va face binele cu forta. Nici Maica Rusia, nici Unchiul Sam si nici toti ceilalti asemeni lor nu va sunt rude de sange; dimpotriva, judecand dupa tot binele trimis la export de aceste doua rubedenii mondiale, am putea sa le punem in categoria neamurilor proaste.

                    Ne aflam la raspantia dintre doi ani, la cateva ore de intrarea in luna care si-a luat numele de la zeul cu doua fete, Janus. Cu una privind catre ieri si cu cealalta catre maine. Va doresc sa luati aminte la cele ce s-au petrecut pentru a zidi un viitor care sa va fereasca de neimplinirile care v-au asfixiat mult prea putinele bucurii. Apostolii apocalipsei sustin ca 2012 ar fi ultimul. Va doresc ca anul viitor sa fie nu cel al sfarsitului, ci al unui nou inceput. La multi ani, iubitii mei frati romani!

Ne-am scuturat

Odata cu trecerea lui Osama bin Laden la cele vesnice in compania binemeritatelor o mie de fecioare atribuite de corifeii jihadului maritirilor teroristi si ingroparea lui in adancuri, dupa datina serviciilor speciale ale lumii civilizate, Unchiul Sam si-a intors fata catre aliatii de nadejde expusi riscurilor de tot felul. Plecarea dintre noi a tartorului Al Qaeda, nepurtand la umar pusca si nici   la brau cureaua lata  de grenade in mijlocul ghiaurilor, ci scos de barbison din propriul barlog pare sa-i fi ajutat pe americani in luarea deciziei de a-si extinde umbrela strategica si peste califatul portocaliu de la Dunarea albastra.   In vreme ce la gurile de foc ale scutului antitero se spun povesti de adormit Ivan, cum ca Statele Unite amplaseaza scutul ca sa apere Europa de fundamentalismul musulman, tarul de la Kremlin se face foc si para, stiut fiind ca Romania n-a fost nicio data simpatia muscalilor, acestia visand de-a lungul veacurilor, uneori in secret, alteori fatis sa scufunde insula de latinitate in marea slava.  In aceste conditii nu ne surprinde nici pe noi supararea rusilor, si nici pe ei curajul cu care le dam cu tifla. Dupa ce am golit depozitul de fiare vechi al Aliantei Nord Atlantice, cumparand din parcul rece fregate contemporane cu arca lui Noe si avioane care au survolat pasunile pe care dinozaurii haladuiau in voie, ma tem ca noua jucarie strategica sa nu fie cumva vreun sistem de catapulte si baliste sub loviturile carora au cazut zidurile Sarmisegetusei. Probabil ca mai marii NATO l-au sunat pe prietenul Basescu reprosandu-i ca “avioane F117 ai, fregate britanice ti-ai tras, da’ scuturi **** “.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • May 2020
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,369 Calatori virtuali
  • Free counters!