Pulpa Calului in Varful Dealului

cai

                   Nu stiu cum se face ca in ultima vreme,  cu o frecventa ce depaseste limitele bunului simt, ieslea consumatorului european de stiri se umple cu nutret  jurnalistic de cea mai proasta calitate, cu si despre Romania. Dupa arderea holdelor, otravirea fantanilor si retragerea in pub-uri a britanicilor in asteptarea invaziei romanesti,  am avut in ultimele zile parte de un spectacol mediatic de toata frumusetea ( a se citi jena), conform caruia romanii ar fi trimis in carmangeriile frantujilor carne de cal etichetata drept carne de vita. Un astfel de afront n-a mai suferit macelarul mioritic de pe vremea vestitilor miei de Paste vanduti prin pietele bucurestene sub deviza “Fara cap, fara picioare”.

                  Cu jumatate de gura si mai mult impinsi de la spate de tonul artagos al presei occidentale, oficialii nostri au incercat sa se dezvinovateasca. De buna seama, nimeni n-a catadixit sa-i ia in serios din moment ce noi, romanii, ne-am nascut cu gena vinovatiei in ADN inca de la fratricidul evocat cu lirism si melancolie blegoasa in Balada Miorita. Ca mai in toate datile, Baciul Parizian si cu cel Britan i-au tras o maciuca mediatica visatorului Baci Loser-ean, nederanjandu-se nici macar sa-l ingroape in dosul stanii, ci lasandu-l sa zaca in nestire pe marginea lungului drum catre Spatiul Schengen.

                   Pentru ca tot vorbim de bovine si cabaline, trebuie sa amintim ca nu este pentru prima oara cand boii de pe la Bruxelles si Strassbourg dau cu bata in balta in functie de interesele propriei lor cirezi. Nu-i un an de cand mugeau de mama focului “lovitura de stat” pe la toate oboarele de vite comunitare in vreme ce sapte milioane si ceva de romani votasera sa le goneasca martoaga din staulul de pe Dealul Cotrocenilor. Asa au vrut ei, asa a ramas. Pulpa calului in varful dealului; cu nu-i place s-o manance, s-o faca Lasagna!

Schenge-Nem


Inainte de a da cep butoiului cu idei retrograde, se cuvine sa aduc la cunostinta onor cititorului cum ca il iubesc pe presedintele Romaniei la fel de mult cum i-am iubit si pe ceilalti trei predecesori ai domniei sale. Asta in caz ca s-ar naste oarece confuzii.

Strecurati aproape ca nu stiu cum in batatura Uniunii Europene, romanii se asteptau ca in primavara aceasta  sa fie poftiti si in sufragerie, si am numit aici Spatiul Schengen. Mai pana in Craciun, vecina noastra, Ungaria, care , dupa cum se vede ne vrea raul doar in inchipuirile patriotilor de ospiciu, a promis ca ne va da branci in susnumitul spatiu. Dupa cateva sedinte de carcoteala, Italia a facut ciocul mic, Olanda s-a resemnat, si tot asa, treaba mergea ca unsa si ne mai pregateam de o sezatoare nationala cu mici si bere, la vremea Martisorului. Cu toate acestea, Germania dadea semne de nervozitate, iar Franta ii tinea hangul. Uitand ca la jumatatea secolului trecut, in plina competitie planetar-belicoasa  am dat “Lili Marlene” pe “Cazacioc”, nemtii s-au cumintit. “Notre soeur”  a tinut-o langa, ca deh, de unde sa vina contra cordiala, daca nu de pe Sena? Gurile rele spun ca sarmanii gali au din ce in ce mai frecvent cosmaruri, cum ca Turnul Eiffel le-a fost taiat si dus in toiul noptii la fier vechi. Adaugand la aceasta grija nationala si faptul ca din ce in ce mai multi “gitanes”, la intrebarea “catarsa comuna?” raspund “Comuna din Paris, mancati-as” vom avea tabloul complet al angoasei existentiale a francezului zilelor noastre. Pornind de la aceste spaime ale cetatenilor pe care-i pastoreste, primul maghiar al Frantei, Monsieur Nicolas Paul Stéphane Sarközy de Bocsa Mare (daca nu credeti ca asa-l cheama  intrebati-l pe amicul Goagal) ne-a expediat un “Non” nazal, de ne-au cazut aspiratiile closca peste sperante. Cu ce am gresit mai “notre frere”, ca sa nu va zic pe de-a dreptul fraieri?  Ce-a facut Europa, am incercat sa copiem si noi. Ati avut voi un Jean Marie Le Pen cu serviciu la Strasbourg, avem si noi pe Le Penisica al nostru europarlamentar; au trimis italienii la Parlamentul European pe domnisoara Musolini, am trimis-o si noi pe domnisoara Botulini, mai vreti si alte paregzample? Acuma sigur, ca nu putea ditamai mamuca “Liberte, Egalite Fraternite”-ului sa spuna pe fata ca sunt suparati pe noi din cauza invaziei de intreprinzatori carpatini…au dat-o in tangouri…le pute ca, vezi Doamne, n-avem o atitudine moderna, europeana. Probabil ca au si ei dreptate; bunaoara presedintele nostru nu si-a lasat nevasta ca sa se insoare cu Nicoleta Luciu, ca un politician modern, european pursange. Nici doamna Basescu nu a avut inspiratia sa-si publice macar un pictorial prin revistele europene de cultura hormonala. Nea Traian s-a dus la Golden Blitz cu Gigi, nu putea sa invite si el, precum “Cavaliere”  cateva codane minore la o balaceala pe tarmul marii personale, doar asa, sa le mai intrebe de una, de alta, de exemplu, cum mai merge scoala, cum au intrat in tara fara documente…un retrograd, ce mai. Stiut fiind ca groful de la Elizee are in comun cu Napoleon doar distanta dintre crestet si pingele, ar fi de dorit sa-l trimitem pe Boc la impacaciune, sa poata vorbi amandoi de la egal la egal si sa foloseasca acelasi scaunel cand se urca la tribuna sa anunte reconcilierea istorica. Nu ne pricepem sa ne alegem negciatorii si pace. Pai pe Baconski il trimiti tu la Paris sa te reprezinte? Pe Ghita Muresan asta al diplomatiei? Sa il complexeze pe gazdoi cu statura lui? Pai cand l-au vazut aia, i-au dat “Legiunea de Onoare” de frica, dar in gandul lor, lasa ca “ti fac ieu pi tinii” Traiane, vorba lui Pinalti. In conditiile date, solidaritatea de ginta latina a functionat la parametrii proiectati. Sa ne mai miram cum se face ca romanul Baconski nu s-a inteles cu francezul Sarkozy? Intrebarea imi aminteste o intamplare povestita de  colegul meu de liceu Doru Sevastian. Pe scurt, Adrian Paunescu, aflat cu Cenaclul Flacara la Tulcea, invita pe scena un copilandru local sa cante ceva la acordeon. La incheierea microrecitalului oferit de tanarul artist, entuziasmat de talentul acestuia, poetul il intreaba: “Cum te cheama pui de dac si de roman?” Stergandu-si fruntea de sudoare pe maneca rubastii, copilandrul ii raspunde candid: “Ivanov Boris”

Revenind la aspiratiile si transpiratiile noastre, in ciuda faptului ca presedintia ungara a Uniunii Europene da ca sigur un prietenesc Igen, deocamdata, la orizont se zareste un Schenge-Nem.

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • April 2020
    M T W T F S S
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,351 Calatori virtuali
  • Free counters!