Intre doua tarmuri…

toamna trista

                     “Ma mai mint inc-o data ca-i bine si pun capul pe perna, si tac!”

                     De la o zi la alta mai apasat, tristetile toamnei vietii mi se aseaza peste suflet, umbrind amintirea unei veri cum n-am trait de atatia ani,  atat de multi, incat nici nu-mi mai amintesc sa fi trait vreodata. Franturi de vis, precum lumini venite dintr-un veac apus, imi brazdeaza amintirile din vremea in care speranta se tinea de mana cu dorinta, croind impreuna planuri pentru un maine care s-a incapatanat sa nu mai vina.

                    Spanzurat intre un ieri ce-a apus nenascut si un maine ce nu-mi vesteste nimic altceva decat apropierea clipei de bun ramas, prezentul ma indeamna sa ma supun unui destin ce nu mi l-am dorit vreodata, si nici nu l-am dorit nimanui altcuiva. Un prezent asemeni sufletului meu, rastignit intre doua tarmuri. Un tarm la care mi-am lasat visele si de unde inca mai aud chemari ale implinirii si un tarm al Golgotei pe care imi duc cu resemnare crucea painii celei spre fiinta.

                    Da-mi Doamne, puterea de a ma ierta pentru incapatanarea cu care ma mint ca imi este bine!

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • May 2020
    M T W T F S S
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,369 Calatori virtuali
  • Free counters!