Primavara Sufletelor Noastre

              Va stiu de dinainte de a ma sti pe mine insumi, asa cum fiecare dintre noi va stie. Nou venit in viata, inainte sa simt ca sunt, am simtit ca vreau. V-am simtit stirpea nobila o data cu linistea traita la sanul mamei si cu primele nopti in care v-am alungat somnul. Va stiu de cand imi indreptam primii pasi catre doua brate intinse la auzul cuvintelor magice “hai la mama!”. Va stiu din serile in care, dupa o zi de munca, de multe ori la lumina palida a lampii cu gaz, imi deschideati portile universului mirific al zanelor si fetilor frumosi, va stiu din ziua in care, de mana cu voi, am pasit speriat pentru prima oara pe poarta scolii.

              Va stiu de cand mana firava a invatatoarei mele mi-a cuprins mana  si a calauzit-o intru primele linioare si bastonase, catre alfabet si mai apoi catre cuvantul scris. Va stiu din vremea in care cantam impreuna, din vremea in care am invatat prima poezie si din vremea in care am scris prima poezie. V-ati bucurat alaturi de mine cu fiecare pas catre omul care aveam sa devin si v-au intristat delasarile, esecurile si, mai ales renuntarile mele .

            Va stiu de cand am pus pentru prima oara in causul palmei un vis si lumea mi s-a parut dintr-o data a-mi apartine cu toate frumusetile ei. Va stiu de la primele soapte in intuneric si de la prima bataie naravasa a inimii descoperind fiorul unic al primului sarut. Va stiu de cand am deprins taina trairii in doi si de la prima tradare. Va stiu din ziua in care mi-am calcat juramintele si din anii in care mi-am regretat nechibzuinta.

            Va stiu de cand ii luam pe Paler, si pe Blaga, si pe Arghezi drept martori, inchizitori si avocati ai trairilor noastre. Va stiu de cand am descoperit o privire calda chemandu-ma la tarm, dupa ani de rataciri prin oceanul singuratatii. Va stiu de cand am aflat ca exista un timp pentru toate, inclusiv un timp al iertarii propriilor rataciri. Va stiu de cand am inteles ca viata este un dar divin si, daca nu o traim cu bucurie, Cel care ne-a daruit-o se va mahni. Tot ceea ce sunt va datorez voua si numai eu sunt de vina pentru tot ceea ce as fi putut sa fiu si nu am devenit. Va stiu de la inceputuri si tot de atunci va iubesc. Ramaneti asa cum va stiu, Doamnelor, primavara sufletelor noastre. La multi ani!