Marea Adunare Nationala … a Ministrilor

                        Carevasazica, dragii mei dragi compatrioti, o facurati si pe asta… Nu, nu o facuram, ca de data asta n-am bagat nici un biletel in cutia cu maimute din care sunt scosi parlamentarii. Am promis ca nu voi face acest lucru atata vreme cat nu traiesc in Romania; mi se pare logic si de bun simt ca soarta tarii sa fie hotarata de cei care pun umarul la bunastarea alesilor, prin taxe, impozite, ori chiar prin plocoane in vederea obtinerii contractelor banoase cu statul, sau a unor sentinte miloase pentru cei cazuti in ispita bagatului mainii in Caraiman.

                        Din cauza excesului de materie cenusie ce se prelinge pe scarile Palatului Parlamentului dinspre salile de sedinte in plen si pe sectiuni, infundand cu neuroni canalizarea respectivului stabiliment, Romania beneficiaza de un sistem electoral care v-a pus in carca una dintre cele mai numeroase institutii legislative ale lumii raportat la numarul de locuitori. O armata de paraziti lafaindu-se in carul la al carui jug trageti cu totii. Fiecare catun are cel putin un senator si cate doi deputati pe ulita, care mai de care mai Doctor in Drept, cu doctoratul luat pe la marile Universitati precum Minolta, Canon, ori Rank Xerox.

                       Pe langa juristi cu Licenta luata inaintea Bacalaureatului, ca era mai ieftina, ati mai ales o droaie de lautari, guristi, neveste si secretare sau/si amante ale acestor jivine, matroane si curve de lux, ori de consum popular. Aproape sase sute de vaccinati impotriva dormitului pe tambal. Ma intreb care tara europeana cu pretentii de civilizatie mai are deputati de Bujumbura, ori senatori de Nagorno Karabah.  Ma intreb la ce ne trebuiesc distinsele lor dosuri asezate maiestuos pe augustele scaune de sub cupola facerii de legi.  Bine, ultima intrebarea este oleaca retorica, pentru ca tot la nimic folosesc si ceilalti, chipurile reprezentanti ai alegatorilor care nu au emigrat inca. V-ati intrebat vreodata cum se face ca Statele Unite, cu o populatie de aproape douazeci de ori mai mare au un Congres mai putin numeros decat legislativul mioritic? Or fi ei chiar atat de scarbiti de democratie, incat nu le-a dat prin cap sa-si aleaga un senator de Dor Marunt, de Vascauti, ori macar de Istambul?

                       Si cum nu era de ajuns ca Romania s-a blagoslovit cu un parlament cat armata lui Kim Jong Un,  pe proaspat unsul premier l-a lovit gelozia. Cum indrazneste Legislativul sa fie mai numeros decat Executivul ? Asa gandind Doctoria Sa, Victor Ponta, se hotara sa rupa ministerele in feliute, ca sa ajunga la toata lumea, ca multi sunt musterii flamanzi si lunga a fost seceta in opozitie. Aveam un minister al soselelor, hai sa facem si unul al trotuarelor, din ministerul sanatatii sa rupem unul al bolii. Unde a pastorit un ministru al agriculturii, putem avea unul al semanatului si altul al culesului, plus zece cinspe secretari de stat cu udatul, cu plivitul si cu aracitul. Ministerul economiei s-ar putea sparge in economie la suprafata si in economia subterana, din ministerul muncii se poate desprinde unul nou nout al muncii la negru. Astfel, atenti la toti si la toate nevoile lor, vom invata mereu sa fim vesnic jumuliti de o plevusca al carei loc ar fi mai degraba la Palatul Jilava, nu la Palatul Victoria, sediul noii Mari Adunari Nationale a Ministrilor. Si pentru ca tot veni vorba de Doctorul Ponta, ma intreb daca, in eventualitatea in care Dumnezeul Doctoratelor ii va retrage stetoscopul, vom ramane singura tara din lume cu un prim ministru Felcer in Drept.  

Inchideti Falia!

Sursa foto: Gandul

                        Aflu cu surprindere, dar si cu bucurie ca mai deunazi  Traian Basescu si Victor Ponta au avut o intalnire la Palatul Cotroceni, in urma careia nu s-a lasat nici cu sange pe pereti si nici cu poale ridicate in cap, in dulcele stil al mahalalei. Un cotidian central a avut chiar curajul sa afirme ca respectiva reuniune a inaugurat prima zi a coabitarii. Am asistat si, poate ca in cateva randuri mi-am adus si eu obolul de gaz pe foc in galceava fara de sfarsit care a cuprins scena politica romaneasca. Lucrurile au mers insa prea departe.

                      Edificiul unitatii nationale  este profund afectat si, de dragul circului, mass media nu inceteaza sa ne asmuta unii impotriva altora. Politica a devenit o arena in care gladiatorii se hacuiesc fara incetare si mai ales fara niciun beneficiu pentru omul de rand, care nu mai intelege nimic din acest macel. Duelul a devenit cotonogeala, iar regulile cavalerismului au fost aruncate la gunoi, pentru a face loc atacurilor marsave. In acest taraboi general au fost atrase componente ale structurii statului de drept care nu ar trebui sa fie implicate in disputele politice.

                     Este timpul sa inceteze paruiala fara noima si fara de folos. Stiu, a inceput campania electorala si este un pic mai greu sa se inchida robinetul. Incercati insa, domnilor politicieni si tutari ai acestora sa va limitati la dispute de idei, la programe si, foarte important, incercati sa promiteti doar ceea ce se poate face. Dati ragaz acestei natii sa-si revina din starea de beligeranta perpetua. Inchideti falia care-i separa pe romani de romani. Maine poate fi prea tarziu 

Jaf la Bostana

                       Lui Adrian Nastase i s-au pus in carca nenumarate fapte de arme si bagaje, unele pe buna dreptate, altele pe nedrept. Nu stiu daca el este cel care i-a zburatacit ouale primului socru al PSD, dar stiu ca le-a cerut parlamentarilor sa-i faca recensamantul cuibarelor de la Avicola de Vacanta Cornu. Nu stiu cat a purtat de grija raposatei Tamara, stiu insa ca a fost poate cel mai arogant premier al Romaniei moderne. Nu stiu peste cate cadavre a calcat pentru a-si atinge telurile in plan politic si personal, stiu insa ca sub obladuirea lui s-a ridicat o noua generatie de politicieni social democrati, varf de lance al acesteia fiind dupa parerea mea nu sotul Dacianei, ci Bogdan Aurescu. 

                       Personaj pe care unii, din motive care imi scapa, inca il mai alinta cu apelativul Micul Titulescu,  Victor Ponta pare a fi mai degraba un Gulita social democrat, tafnos si revansard, gata sa sacrifice interesul formatiunii politice pe care o conduce pe altarul unui ego hipertrofiat.  Pana in momentul de fata nu am putut identifica nicio initiativa mai de Doamne ajuta a PSD sub conducerea copilotului lui Edwin Keleti. Cateva motiuni scrise pe-un servetel in pauza dintre sedintele in plen, jocul de-a “uite suspendarea, nu-i referendumul” si raspunsuri ratoite la ironiile grosiere ale lui Traian Basescu, cam atat putem pune in talerul politicianului Ponta. Asemenea prestatie mai ca te face sa treci cu vederea “succesurile” din talerul opus si sa inclini balanta in favoarea celei care a abolit monarhia in Norvegia.

                        Cu totul altfel stau lucrurile cand vine vorba de tratamentul aplicat celor care au avut tupeul sa miste in Front (-ul Salvarii Nationale). Numai bietul Marean, care este (inca membru PSD) poate depune marturie cat de bine manuieste fostul procuror zgarbaciul social democratiei.  Cum un amarat de primar de sector nu corespundea exigentelor lui Bute din Kissellef, atentia i s-a indreptat catre Presedintele de o Noapte al Romaniei, doamnelor si domnilor, Miiiirceeeeaaa Geoanaaaaa! Meciul a inceput cu cateva upercuturi ideologice de tatonare/suspendare. A urmat oleaca de joc de glezne si, cand adversarul se credea inca stapan pe propriile reflexe, indraznind chiar sa-l loveasca pe Victoras la bojogi printr-un voiaj la Marele Licurici, Geoana este scos din ring prin decizia arbitrilor. Degeaba s-a retras Mirciulica sa-si linga ranile in muntii de pepeni din Dabulenii Doljului. Degeaba isi mai arata muschii dupa ce-a batut gongul. Victor Ponta culege laurii si, dupa cum spun gurile rele, acum se pregateste in mare taina sa dispute meciul de unificare a centurilor, impotriva Bombardierului din Tartasesti si, de ce nu, impotriva redutabilului Muhammad Illi. 

                       In fata acestui comportament infantil, chiar si in conditiile in care populatia s-a scarbit pana peste cap de atata trait bine, PDL nu are a-si face griji in ceea ce priveste viitoarele alegeri.  Dupa constituirea tandemului contra naturii PSD-PNL, tragerea scaunului de Presedinte al Senatului de sub posteriorul lui Mircea Geoana, dimpreuna cu excluderea acestuia din partid constituie un al doilea balon de oxigen intru resuscitarea muribundei aliante care inca se joaca de-a guvernarea pe spinarea bietului alegator dezorientat. Ca lucrurile sunt grave in PSD o demonstreaza si faptul ca la doar cateva ore de la mazilirea idolului Dabulenilor, Ion Iliescu a fost internat de urgenta la Elias, de buna seama, pentru un control de rutina.  Pacat ca, in intelepciunea lor indoielnica, baronii PSD au pus in capul trebii pe unul pe care sperau ca-l vor duce de nas. Acum trag ponoasele, tacand malc in fata lui Che Pierdevara, in asteptarea Congresului, ori a Sfarsitului Lumii, care dintre ele o veni primul.

Trompeta Perfecta

Timpul ramas pana la Conventia Nationala a PDL poate fi contabilizat in ore. Sampania este deja pusa la frapat, satarul a izbit deja greabanul vitelului cel gras si focurile de artificii au fost deja amplasate in pridvorul partidului.  Dupa cum am semnalat si cu alte prilejuri, in spatele aparentelor de competitie acerba, in spatele unui foarte bine organizat simulacru de exercitiu democratic se ascunde o banala reprezentatie a Teatrului National de Marionete Politice. Intr-o plicticoasa atmosfera de “vom face totul”, Emil Boc isi repeta in oglinda discursul de multumire “pentru increderea acordata”. Deja reales inca de cand s-a anuntat data reuniunii, presedintele in exercitiu al partidului prezidential se ia prea mult in serios, asa cum nimeni altcineva nu o face. Citeam deunazi o declaratie a acestuia prin care, cu o candoare de care nu l-as fi banuit, se declara mandru ca este o nuca mult prea tare pentru USD.   Susmentionata declaratie m-a trimis cu gandul la o vorba romaneasca, pe care nu stiu daca marioneta in cauza o cunoaste… in respectivul filon de intelepciune populara se spune ceva despre “daca nu-i fudul…”. Insignifiantul se viseaza un fel de David al vremurilor moderne caruia i s-a nazarit ca Goliatul opozitiei are cosmaruri cu Emil Boc si prastia lui necrutatoare. Oare chiar nu vede ca prezenta lui pe scena politica este cel mult hilara? Se pare ca nu. Alaturi de candidatul Paleologu, un romantic visator intr-o lume mult prea prozaica, Boc reprezinta latura umoristica a Conventiei Nationale a PDL. Singurul care ar fi putut crea probleme adversarilor politici ai democrat liberalilor este Vasile Blaga. Cu buldogul nu-i de joaca! Este un individ cu capul pe umeri, care gandeste cu propriul creier si care refuza manipularea. Atat opozantii guvernarii oranj, cat si Basescu si clica lui sunt constienti de asta. Nevoia de un caracter de plastilina la conducerea PDL l-a adus pe presedintele Romaniei de aceeasi parte a baricadei cu tandemul Ponta-Antonescu. Un individ direct si fara prea mult antrenament in arta persuasiunii, Traian Basescu a declarat fatis ca este de partea premierului in aceasta disputa. Fara ocolisuri, fara nuante, direct si la ora de maxima audienta, a prezentat si motivul pentru care are aceasta preferinta. Emil Boc ii este loial. Social democratii si liberalii au gasit o metoda mult mai eleganta si infinit mai eficienta sa-l scoata pe Vasile Blaga din carti. In nenumarate randuri si-au exprimat admiratia si sustinerea pentru fostul ministru de interne. Efectul a fost cel scontat. Laudat de adversari, Vasile Blaga a devenit in ochii poporului PDL un potential tradator. Punct ochit, punct lovit. Astfel, toata lumea pare multumita si nimeni nu are a se plange de absenta unei democratii reale in sanul partidului de guvernamant. Emil Boc ramane in continuare marioneta Cotrocenilor, pentru linistea papusarului.

Traian Basescu este un  abil politician si un manuitor la fel de maiastru al sforilor la capatul carora se afla minusculul personaj care ocupa fotoliul din capul mesei la Palatul Victoria. Basescu nu vrea sa scape PDL-ul din gheare; asa se explica ambitia de a-si pastra trompeta perfecta ca presedinte al partidului. Mai are neamuri si tutari de asezat in menajeria politica. Basescu este un altruist intr-o maniera de-a dreptul paradoxala si jenanta… a obtinut pentru sine tot ce se putea; grija lui se revarsa acum cu generozitate peste liota de slugi care s-ar putea duce de-a dura pe toboganul istoriei cand el nu va mai fi ce este, ori chiar mai mult decat atat.