Pulpa Calului in Varful Dealului

cai

                   Nu stiu cum se face ca in ultima vreme,  cu o frecventa ce depaseste limitele bunului simt, ieslea consumatorului european de stiri se umple cu nutret  jurnalistic de cea mai proasta calitate, cu si despre Romania. Dupa arderea holdelor, otravirea fantanilor si retragerea in pub-uri a britanicilor in asteptarea invaziei romanesti,  am avut in ultimele zile parte de un spectacol mediatic de toata frumusetea ( a se citi jena), conform caruia romanii ar fi trimis in carmangeriile frantujilor carne de cal etichetata drept carne de vita. Un astfel de afront n-a mai suferit macelarul mioritic de pe vremea vestitilor miei de Paste vanduti prin pietele bucurestene sub deviza “Fara cap, fara picioare”.

                  Cu jumatate de gura si mai mult impinsi de la spate de tonul artagos al presei occidentale, oficialii nostri au incercat sa se dezvinovateasca. De buna seama, nimeni n-a catadixit sa-i ia in serios din moment ce noi, romanii, ne-am nascut cu gena vinovatiei in ADN inca de la fratricidul evocat cu lirism si melancolie blegoasa in Balada Miorita. Ca mai in toate datile, Baciul Parizian si cu cel Britan i-au tras o maciuca mediatica visatorului Baci Loser-ean, nederanjandu-se nici macar sa-l ingroape in dosul stanii, ci lasandu-l sa zaca in nestire pe marginea lungului drum catre Spatiul Schengen.

                   Pentru ca tot vorbim de bovine si cabaline, trebuie sa amintim ca nu este pentru prima oara cand boii de pe la Bruxelles si Strassbourg dau cu bata in balta in functie de interesele propriei lor cirezi. Nu-i un an de cand mugeau de mama focului “lovitura de stat” pe la toate oboarele de vite comunitare in vreme ce sapte milioane si ceva de romani votasera sa le goneasca martoaga din staulul de pe Dealul Cotrocenilor. Asa au vrut ei, asa a ramas. Pulpa calului in varful dealului; cu nu-i place s-o manance, s-o faca Lasagna!

Marea Adunare Nationala … a Ministrilor

parlamant

                        Carevasazica, dragii mei dragi compatrioti, o facurati si pe asta… Nu, nu o facuram, ca de data asta n-am bagat nici un biletel in cutia cu maimute din care sunt scosi parlamentarii. Am promis ca nu voi face acest lucru atata vreme cat nu traiesc in Romania; mi se pare logic si de bun simt ca soarta tarii sa fie hotarata de cei care pun umarul la bunastarea alesilor, prin taxe, impozite, ori chiar prin plocoane in vederea obtinerii contractelor banoase cu statul, sau a unor sentinte miloase pentru cei cazuti in ispita bagatului mainii in Caraiman.

                        Din cauza excesului de materie cenusie ce se prelinge pe scarile Palatului Parlamentului dinspre salile de sedinte in plen si pe sectiuni, infundand cu neuroni canalizarea respectivului stabiliment, Romania beneficiaza de un sistem electoral care v-a pus in carca una dintre cele mai numeroase institutii legislative ale lumii raportat la numarul de locuitori. O armata de paraziti lafaindu-se in carul la al carui jug trageti cu totii. Fiecare catun are cel putin un senator si cate doi deputati pe ulita, care mai de care mai Doctor in Drept, cu doctoratul luat pe la marile Universitati precum Minolta, Canon, ori Rank Xerox.

                       Pe langa juristi cu Licenta luata inaintea Bacalaureatului, ca era mai ieftina, ati mai ales o droaie de lautari, guristi, neveste si secretare sau/si amante ale acestor jivine, matroane si curve de lux, ori de consum popular. Aproape sase sute de vaccinati impotriva dormitului pe tambal. Ma intreb care tara europeana cu pretentii de civilizatie mai are deputati de Bujumbura, ori senatori de Nagorno Karabah.  Ma intreb la ce ne trebuiesc distinsele lor dosuri asezate maiestuos pe augustele scaune de sub cupola facerii de legi.  Bine, ultima intrebarea este oleaca retorica, pentru ca tot la nimic folosesc si ceilalti, chipurile reprezentanti ai alegatorilor care nu au emigrat inca. V-ati intrebat vreodata cum se face ca Statele Unite, cu o populatie de aproape douazeci de ori mai mare au un Congres mai putin numeros decat legislativul mioritic? Or fi ei chiar atat de scarbiti de democratie, incat nu le-a dat prin cap sa-si aleaga un senator de Dor Marunt, de Vascauti, ori macar de Istambul?

                       Si cum nu era de ajuns ca Romania s-a blagoslovit cu un parlament cat armata lui Kim Jong Un,  pe proaspat unsul premier l-a lovit gelozia. Cum indrazneste Legislativul sa fie mai numeros decat Executivul ? Asa gandind Doctoria Sa, Victor Ponta, se hotara sa rupa ministerele in feliute, ca sa ajunga la toata lumea, ca multi sunt musterii flamanzi si lunga a fost seceta in opozitie. Aveam un minister al soselelor, hai sa facem si unul al trotuarelor, din ministerul sanatatii sa rupem unul al bolii. Unde a pastorit un ministru al agriculturii, putem avea unul al semanatului si altul al culesului, plus zece cinspe secretari de stat cu udatul, cu plivitul si cu aracitul. Ministerul economiei s-ar putea sparge in economie la suprafata si in economia subterana, din ministerul muncii se poate desprinde unul nou nout al muncii la negru. Astfel, atenti la toti si la toate nevoile lor, vom invata mereu sa fim vesnic jumuliti de o plevusca al carei loc ar fi mai degraba la Palatul Jilava, nu la Palatul Victoria, sediul noii Mari Adunari Nationale a Ministrilor. Si pentru ca tot veni vorba de Doctorul Ponta, ma intreb daca, in eventualitatea in care Dumnezeul Doctoratelor ii va retrage stetoscopul, vom ramane singura tara din lume cu un prim ministru Felcer in Drept.  

Inchideti Falia!

Sursa foto: Gandul

                        Aflu cu surprindere, dar si cu bucurie ca mai deunazi  Traian Basescu si Victor Ponta au avut o intalnire la Palatul Cotroceni, in urma careia nu s-a lasat nici cu sange pe pereti si nici cu poale ridicate in cap, in dulcele stil al mahalalei. Un cotidian central a avut chiar curajul sa afirme ca respectiva reuniune a inaugurat prima zi a coabitarii. Am asistat si, poate ca in cateva randuri mi-am adus si eu obolul de gaz pe foc in galceava fara de sfarsit care a cuprins scena politica romaneasca. Lucrurile au mers insa prea departe.

                      Edificiul unitatii nationale  este profund afectat si, de dragul circului, mass media nu inceteaza sa ne asmuta unii impotriva altora. Politica a devenit o arena in care gladiatorii se hacuiesc fara incetare si mai ales fara niciun beneficiu pentru omul de rand, care nu mai intelege nimic din acest macel. Duelul a devenit cotonogeala, iar regulile cavalerismului au fost aruncate la gunoi, pentru a face loc atacurilor marsave. In acest taraboi general au fost atrase componente ale structurii statului de drept care nu ar trebui sa fie implicate in disputele politice.

                     Este timpul sa inceteze paruiala fara noima si fara de folos. Stiu, a inceput campania electorala si este un pic mai greu sa se inchida robinetul. Incercati insa, domnilor politicieni si tutari ai acestora sa va limitati la dispute de idei, la programe si, foarte important, incercati sa promiteti doar ceea ce se poate face. Dati ragaz acestei natii sa-si revina din starea de beligeranta perpetua. Inchideti falia care-i separa pe romani de romani. Maine poate fi prea tarziu 

Romania Ciunga

Sursa foto: Wikipedia 

                         Motto:    

                       Si ridicatu-s-a Voda in capul oaselor si a purces intru a se scobori din pat cu de la sine putere. Si cum de-a stanga patului zaceau mormane de sticle goale ramase de la ultimul Sfat Domnesc, hotaratu-s-a Voda sa se scoboare pe dreapta.  Si a vazut Voda ca e bine si a poruncit: De astazi toate ale mele care au fost pe stanga sa fie pe dreapta, ca asa este drept sa fie! 

(Cronica nescrisa a cronicarului anonim despre un Voda si mai anonim)

 

                   Aud ca zilele acestea, dupa ce si-au revenit precum Bute dupa rendez-vous-ul cu Froch, mai marii PDL se intrec in a-si arunca vorbe grele, punandu-si in carca unii altora ceea ce o tara intreaga le-a reprosat inca de pe cand era lupul catel. Cine ar fi crezut vreodata ca Roberta Anastase va primi bobarnace pe tema nestiintei numararii voturilor tocmai de la propria haita? Cine ar fi cutezat sa-i spuna Elenei Udrea ca a transformat Ministerul Taierilor de Panglici pe care l-a pastorit, in delfinariu propriu si personal?  Cine oare si-ar fi inchipuit ca expresia “nici nu stii cat de mic ai inceput sa fii”  se va potrivi cel mai bine singurului doctor in politica din Rachitele, cel plecat “de la primarie in sus” , dar intors de unde a plecat.

                  Intre toti mai marii, facuti, iar nu nascuti ai fostului partid prezidential, replica lui Traian Igas m-a impresionat pana la lacrimi.  Vezi Doamne, ramane tara fara dreapta. Adicatelea tara, despre a carei iubire toti fac clabuci la gura cand e vorba sa-l prosteasca pe bietul alegator, ramane oleaca infirma, chiar ciunga am putea spune. Probabil ca ilustrul inventator intr-ale lingvisticii, autorul neologismului “criminologen” pe vremea cand era tartorul pulanelor, cel cu “localitatile vadite de electricitate” s-a temut ca, aflata intr-o asa stare de invaliditate, tara va fi luata cu japca de capii lumii interlope si fortata sa cerseasca prin City-ul londonez.  

                 Adicatelea zic domniile lor, unii dintre ei cunoscuti si ca “tovarasiile lor” pe stil vechi, ca PNL a spus adio doctrinei politice liberale din moment ce s-a aliat cu cealalta mana, pardon doctrina, stanga, care, bineinteles ca reprezinta intruparea necuratului. Fara sa am habar cat de competenti intr-ale doctrinelor politice sunt alde Pinalti si Madam Cocos, ma intreb daca aliatul lor de vreme buna, tovarasul de drum UNPR era cumva vreun cult crestin, ori macar vreo fratie musulmana, ca mai toata ziua sedeau cu socialu’ intre dinti.  Pare-mi-se ca solutiile imorale sunt ingaduite numai cu invoiala de la Presedintele Soare. Si pana la urma, cine le-a spus oare dreptacilor PDL ca numai prin ei insisi se poate cladi o alternativa politica? Au uitat oare ca prima iesire in lumea buna au facut-o ca membri ai Internationalei Socialiste? Sa fie oare la mijloc faptul ca un fost amic al presedintelui Basescu, Silvio Berlusconi, ori de cate ori facea vorbire de vreo formatiune politica de stanga pronunta cuvantul “sinistra”?  Imi pare greu de crezut ca sute de mii de membri PDL au avut o epifanie colectiva cu privire la afilierea internationala.  Chiar nu pot sa mi-l inchipui pe primarul Vasile Laba din Bistrita Bargaului spunand ca nu mai poate suporta stanga si ca mai multa treaba ar face cu dreapta.

                Lasand gluma la o parte, ma bucur ca buboiul a spart si ca poate acum, in ceasul al doisprezecelea, cei cativa oameni decenti de la varful PDL vor lua fraiele in mana si vor pune biciul pe gloabele care le-au terfelit prestigiul . Inca nu este prea tarziu sa se stopeze tendinta ca aceasta formatiune politica sa devina Partidul Udrea Lenuta si Amicii. 

Si emigrez in Congo…

                        Circula cu mai bine de sapte ani in urma o strofa naravasa, plina de naduf si de umor, ca asa-i neamul nostru, talentat cand este vorba sa se ia in bascalie. “Si daca ramuri bat in geam/Si tu-l votezi pe Bombo…” incepea sagalnicul catren, dupa care urma descrierea a ceea ce actuala pegra politica a prestat cu varf si indesat asupra poporului alegator de cand a fost adusa cu japca la guvernare, ultimul vers punand in discutie oportunitatile de emigrare in insoritul Congo. 

                       Poemul cu pricina a facut inconjurul sectiilor de votare la alegerile care au adus in prim plan un partid care nu cu mult timp in urma se zbatea neputincios pe la un 10% intentie de vot si un presedinte despre care nici nu mai are rost sa facem vorbire din moment ce, slava Domnului, se afla la capat de drum. Cum unii dintre noi si-au luat intre timp traista in bat si au plecat care incotro, urmand indemnul electoral “Sa traiti bine!”, s-ar parea ca nealegerea celui alintat “Bombo” in respectiva pastisa de inspiratie eminesciana nu a stavilit nicidecum elanul migrator al celor care nu se simt reprezentati de intelectualii Udrea si Prigoana.

                      Odata cu trecerea anilor, adunatura care s-a instalat pe la toate ugerele vacii de muls numite Guvernarea Romaniei a inceput sa uite cum sa se opreasca din furat si, uite-asa, dupa sapte ani de haiducie democrat-liberala ne trezim ca avem mai multi pdl-isti (ori fosti pdl-isti) la puscarie (ori puscariabili) decat in afara institutiilor cu zabrele.  Nu este zi in care sa nu aflam despre un alt interlop politic invitat sa-si exerseze scrisul de mana la cremenal. Asa-i cand furi fara masura; chiar la putere fiind, nu poti sa iei chiar tot fara sa te ia careva la ochi; poate chiar de-al tau, pentru ca nu-i lasi si lui de-o atentie, de-o maslina, ceva.

                      Sunt si cazuri in care se fura cu chibzuinta, ca nu degeaba clanul oranj numara in randurile lui nu numai vidanjori doctrinari, palmasi ai cuvantului,  fosti prestatori cu limba-n ureche, pitipoance, ori de-a dreptul parasute, ci si profesori de socoteala, pe ici, pe colo, pe la cate-un consiliu judetean. 

                       Recenta “arestare in lipsa” a deputatului fost PDL Boldea mi-a readus in minte catrenul pe care-l recitau colegii ‘mnealui cu ani in urma. Asadar, nu teama de dormitul pe tambal l-a purtat pe vajnicul nostru parlamentar peste fruntarii, hat in tarile calde, ci treburi curente; probabil dorind sa ia pulsul diasporei romanesti din Congo. Nu din alte motive ci, pur si simplu din dragoste de tara numitul se intoarce in boxa acuzatilor, pentru ca probabil in mintea respectivului iubaret de tara legea este doar o bariera peste care sar dulaii, pe sub care trec cateii si la care se opresc boii.

                       Nici nu se uscase cerneala pe mandatul de aducere de bunavoie la bara a deputatului Boldea, ca iata, bate un vant de ocna si prin Bistrita Nasaud, mosia politica a lui Ioan Oltean. Domnilor procurori, sa-i audiati bine! 

Jaf la Bostana

                       Lui Adrian Nastase i s-au pus in carca nenumarate fapte de arme si bagaje, unele pe buna dreptate, altele pe nedrept. Nu stiu daca el este cel care i-a zburatacit ouale primului socru al PSD, dar stiu ca le-a cerut parlamentarilor sa-i faca recensamantul cuibarelor de la Avicola de Vacanta Cornu. Nu stiu cat a purtat de grija raposatei Tamara, stiu insa ca a fost poate cel mai arogant premier al Romaniei moderne. Nu stiu peste cate cadavre a calcat pentru a-si atinge telurile in plan politic si personal, stiu insa ca sub obladuirea lui s-a ridicat o noua generatie de politicieni social democrati, varf de lance al acesteia fiind dupa parerea mea nu sotul Dacianei, ci Bogdan Aurescu. 

                       Personaj pe care unii, din motive care imi scapa, inca il mai alinta cu apelativul Micul Titulescu,  Victor Ponta pare a fi mai degraba un Gulita social democrat, tafnos si revansard, gata sa sacrifice interesul formatiunii politice pe care o conduce pe altarul unui ego hipertrofiat.  Pana in momentul de fata nu am putut identifica nicio initiativa mai de Doamne ajuta a PSD sub conducerea copilotului lui Edwin Keleti. Cateva motiuni scrise pe-un servetel in pauza dintre sedintele in plen, jocul de-a “uite suspendarea, nu-i referendumul” si raspunsuri ratoite la ironiile grosiere ale lui Traian Basescu, cam atat putem pune in talerul politicianului Ponta. Asemenea prestatie mai ca te face sa treci cu vederea “succesurile” din talerul opus si sa inclini balanta in favoarea celei care a abolit monarhia in Norvegia.

                        Cu totul altfel stau lucrurile cand vine vorba de tratamentul aplicat celor care au avut tupeul sa miste in Front (-ul Salvarii Nationale). Numai bietul Marean, care este (inca membru PSD) poate depune marturie cat de bine manuieste fostul procuror zgarbaciul social democratiei.  Cum un amarat de primar de sector nu corespundea exigentelor lui Bute din Kissellef, atentia i s-a indreptat catre Presedintele de o Noapte al Romaniei, doamnelor si domnilor, Miiiirceeeeaaa Geoanaaaaa! Meciul a inceput cu cateva upercuturi ideologice de tatonare/suspendare. A urmat oleaca de joc de glezne si, cand adversarul se credea inca stapan pe propriile reflexe, indraznind chiar sa-l loveasca pe Victoras la bojogi printr-un voiaj la Marele Licurici, Geoana este scos din ring prin decizia arbitrilor. Degeaba s-a retras Mirciulica sa-si linga ranile in muntii de pepeni din Dabulenii Doljului. Degeaba isi mai arata muschii dupa ce-a batut gongul. Victor Ponta culege laurii si, dupa cum spun gurile rele, acum se pregateste in mare taina sa dispute meciul de unificare a centurilor, impotriva Bombardierului din Tartasesti si, de ce nu, impotriva redutabilului Muhammad Illi. 

                       In fata acestui comportament infantil, chiar si in conditiile in care populatia s-a scarbit pana peste cap de atata trait bine, PDL nu are a-si face griji in ceea ce priveste viitoarele alegeri.  Dupa constituirea tandemului contra naturii PSD-PNL, tragerea scaunului de Presedinte al Senatului de sub posteriorul lui Mircea Geoana, dimpreuna cu excluderea acestuia din partid constituie un al doilea balon de oxigen intru resuscitarea muribundei aliante care inca se joaca de-a guvernarea pe spinarea bietului alegator dezorientat. Ca lucrurile sunt grave in PSD o demonstreaza si faptul ca la doar cateva ore de la mazilirea idolului Dabulenilor, Ion Iliescu a fost internat de urgenta la Elias, de buna seama, pentru un control de rutina.  Pacat ca, in intelepciunea lor indoielnica, baronii PSD au pus in capul trebii pe unul pe care sperau ca-l vor duce de nas. Acum trag ponoasele, tacand malc in fata lui Che Pierdevara, in asteptarea Congresului, ori a Sfarsitului Lumii, care dintre ele o veni primul.

Academia Adamescu

                    

                          Nu cred ca va voi spune nimic nou daca voi afirma ca intr-o Romanie in care Regele Cioaba este pretuit mai mult decat Regele Mihai, iar maneaua il priveste de sus pe George Enescu, scara valorilor este intrutotul anapoda. Totul pare a fi considerat o marfa numai buna de targuit la tarabele slinoase ale capitalismului de mahala cu care ne impaunam cand iesim la plimbare pe aleile Europei. Aproape ca nu exista domeniu in societatea romaneasca contemporana in care arivismul si impostura sa nu detina controlul. Intr-o tara in care fraiele sunt detinute de bacalaureati indoielnici, prinsi intr-o dizgratioasa increngatura de cumetrii si incuscriri, promovarea pe criterii de competenta a devenit cel mult o gluma proasta ce lasa un gust amar celor care inca mai cred in cinste si omenie.

                         Ca unul ce s-a preumblat o buna bucata de vreme prin transeele jurnalismului postdecembrist, chiar purtand in inima cateva schije care-mi provoaca junghiuri cand bate vant de dictatura peste haita de caini de paza ai democratiei, am ramas aproape de fenomenul mass media din Romania. Inteleg aspiratiile si dezamagirile tinerilor condeieri, nevoiti sa invete cum se face presa ca la carte, ca dupa aceea sa incerce sa uite pravila deontologica spre a satisface capriciile carnatarilor si negustorilor de basamac proprietari de ziare. Inceputa timid, in cele mai multe cazuri de cei ce pana mai ieri compuneau cu sarg ode ilustrului carmaci si telegrame sosite de pe intreg cuprinsul tarii avand acelasi destinatar, presa de dupa rotatia cadrelor din decembrie 1989 a cunoscut o evolutie fulminanta, tirajele ajungand sa fie exprimate in numere compuse din sase cifre. Erau zile in care pendulam intre ziarul de dimineata si covrigul cu susan pe post de mic dejun. Recunosc, de cele mai multe ori pierdea covrigul. Alegerea ma ajuta la vremea aceea sa ma mandresc cu o alura zvelta, pe care am abandonat-o in favoarea braului de prestanta care tinde astazi sa-mi obstructioneze campul vizual la sud de ombilic. Dilema zilnica se prelungea atunci cand trebuia sa aleg dintr-o multitudine de titluri, care mai de care mai diferite de tot ceea ce se scrisese inainte de caderea socialismului biruitor la orase si sate.

                         A trebuit sa apara “Academia Catavencu” pentru ca, macar pentru o zi din saptamana, alegerea sa fie floare la ureche. Cei mai frumosi visatori din presa romaneasca imi mancau banii de covrigi in fiecare zi de miercuri. Vanzandu-si marfa cu strigaturi in Gara de Nord, gadilandu-ne orgoliul cum ca suntem mai destepti decat cititorii altor foi, Catavencii si-au creat un segment de cititori de a carui fidelitate nu aveau a se indoi. Ironia le-a fost bisturiu necrutator, iar de buna dispozitie pe care o degaja respectiva gazeta se molipseau pana si cei bagati in cerneala pana peste urechi. Un exemplu din aceasta categorie ar fi Ion Iliescu. Cate i s-ar pune in carca fostului lider comunist, astazi ajuns patriarhul social democratiei, de un singur lucru, cu siguranta, nu poate fi acuzat. Nu a avut puterea sa se supere pe Catavenci. Trecerea prin batatura lui Sorin Ovidiu Vantu, schisma Kamikaze, plecari, certuri, impacari si alte deziceri au tocit lama bisturiului cu care ne obisnuisera Buscu & Co. de-a lungul anilor. Totusi, comparativ cu incrancenarea ori cu excesul de parti anatomice degraba trezitoare de impulsuri hormonale din paginile altor publicatii, Cavalerii de  Haimanale au ramas lideri pe piata cuvantului care da peste nas imposturii si degringoladei estetice.

                     Nu cu mult timp in urma un nea Caisa (inca unul) a crezut ca poate pune hamurile pe Catavenci. De-abia scapati de precedentul vizitiu, baietii au stiut ca la stapan nu-i de ei. In stilul lor, nu totdeauna cel mai ortodox, i-au dat cu flit celui care credea ca exista un pret pentru tot ce misca sub soare. A cumparat brandul, sa-i fie de bine si sa-i scrie Sabina Fati bulele in paginile “Adevaratei Academii Catavencu” pe care ziarul Romania Libera o tot saluta de zor. Neo ciocoimea mai merita cate o caraba peste bot, asta ca sa le aminteasca faptul ca nu intotdeauna  intr-o Romanie in care Regele Cioaba este pretuit mai mult decat Regele Mihai, iar maneaua il priveste de sus pe George Enescu, scara valorilor este intrutotul anapoda. Si nu chiar totul poate fi considerat o marfa numai buna de targuit la tarabele slinoase ale capitalismului de mahala cu care ne impaunam cand iesim la plimbare pe aleile Europei.

Jos pulanele de pe buget!

Urmaresc cu o oarecare doza de interes, dublata de una mai consistenta de dezgust, eforturile breslei politistilor romani de a ne arata cat de vitregiti sunt de soarta.Nu tu dotari de ultima ora, nu tu echipamente care sa rivalizeze cu ale confratilor lor din filmele americane, doar un noian de pasiune pentru lucrul bine facut, in conditii dintre cele mai vitrege. La prima vedere, dat fiind suportul mediatic oferit de trusturile de presa angajate politic oricarui contestatar, lucrurile par a fi chiar asa cum sunt prezentate. Noua runda de cotonogeala intre slujitorii ordinii publice si Ministerul de Interne are insa la origini nu lipsa echipamentelor si tehnologiilor de top, ci intentia MAI de a reduce numeric breasla ori, in caz contrar, de a taia cele cateva sporuri salariale de care politistul beneficiaza. In ciuda faptului ca i-am vrut si s-au vrut demilitarizati, functionari publici, decurgand de aici o seama de drepturi de care, ca militari nu ar fi beneficiat, si am putea enumera aici dreptul de a face greva si de a-si avea propriile sindicate, unii dintre oamenii legii au ramas tributari unor comportamente din vremea in care “originea sanatoasa” si masa musculara adecvata asigurau succesul profesional. Comparativ cu alte state din Uniunea Europeana, Romania are cel mai mare numar de politisti la mia de locuitori. Nu la medici, nici la dascali, si nici macar la ingineri nu suntem liderii continentului. Ne doare insa la cascheta cand vine vorba de comparatiile cu alte state ale Uniunii Europene; vrem cea mai mare recolta de gabori la hectar, asta avem. Suntem o natiune pusa sub supravegere. Ar trebui in consecinta ca romanii sa fie obisnuiti sa-si lase masinile descuiate in parcare, sa nu stea zavorati in casa ziua in amiaza mare si sa poata iesi fara teama la o promenada sub clar de luna in orice loc li se pune lor pata. Cat de protejati suntem, hai sa zicem in Piata Victoriei ar trebui sa fim si pe strada Calusei din Colentina, ori pe varful Stogu. Este evident ca lucrurile nu stau chiar asa. Mostenind aroganta si superficialitatea defunctei Militii, unii dintre reprezentantii acestei adevarate caste a brahmanilor cu pulan considera ca li se cuvine cat de mult, in conditiile in care ceea ce ofera societatii este de departe sub standardele contemporane. Revenind la drepturile castigate in urma demilitarizarii, nu pot sa nu-mi amintesc protestele politistilor care au dus la demisia lui Vasile Blaga din fruntea Ministerului de Interne. Daca imi mai ramasese un dram de pretuire pentru aceasta categorie de slujbasi ai statului, s-a dus de-a zvarlita in boschetii Palatului Cotroceni, odata cu caschetele aruncate de respectivii protestatari. Oricine imi cunoaste antecedentele in materie de opinii politice nu ma poate acuza de atitudine pro Traian Basescu. Nu-l iubesc si nici motive sa-i ridic osanale nu am. Institutia prezidentiala, alaturi de cea a Parlamentului, Drapelul si toate celelalte insemne ale suveranitatii nationale le respect. Din pozitia de aparator al legalitatii si ordinii de drept, sa mergi la protest cu arma la bracinar si sa strigi mascari la adresa celui ales ca sef al statului depaseste de departe limitele bunului simt. Eu nu am nicio relatie contractuala cu cetateanul presedinte al Romaniei si nici cu cetatenii membri ai guvernului Emil Boc; protejat de libertatea de expresie si de arsenalul de dovezi ale lipsei de profesionalism in actul guvernarii, imi pot exprima dezamagirile in orice fel imi permite fondul lexical al limbii romane. Nu acelasi lucru putem spune despre oamenii in uniforma, platiti din banii contribuabilului sa-i protejeze pe toti romanii de abuzurile de orice natura, inclusiv pe Traian Basescu. O minima decenta ar fi prevenit ruptura dintre Palatul Cotroceni si Politia Romana. N-a fost sa fie, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Indivizi facand parte din breasla celor care racneau din toti rarunchii “iesi afara, javra ordinara” celui ales sa reprezinte Romania pe plan international pot fi vazuti abordand atitudinii de “saru’mana boierule” in relatia cu anumiti lideri ai lumii interlope, ori angrenandu-se in activitati criminale. Este ingijorator numarul oamenilor legii ajunsi dupa gratii. Desigur, nu putem generaliza insa, atata vreme cat fenomenul exista, nici nu le putem acorda credit pe deplin. E treaba celor onesti sa se descotoroseasca de leprele care le-au dezonorat profesia. Atata vreme cat nu-si curata propria ograda, nu am niciun motiv de solidaritate si compasiune. Deocamdata, atunci cand ma gandesc la Politia Romana imi amintesc de Soric, fostul sef al IJP Neamt lacrimand la catafalcul unui interlop, asa ca nu am decat un singur sfat pentru nemultumitii din sistem: Jos pulanele de pe buget!

Romani fara acoperire

                              Baltoaca politica romaneasca, duhnind a ignoranta si nesimtire ridicate la rangul de virtute sufoca plamanii natiunii, precum o buda plina ochi dintr-un local de mana a saptea in care meniul zile are ca piese de rezistenta fasolea si zeama de varza.  Recenta descindere a oamenilor legii in mijlocul serpariei de interese din Portul Constanta a scos la iveala inca o data, de parca mai era nevoie, cum reprezentantii puterii sifoneaza bugetul national, de grija caruia, in nemernicia lor, se prefac ca nici noaptea n-au somn. O adunatura de veri, cuscri, nepoate, nasi si fini, la care se adauga sogori si puradei mistuie tot ce-a mai ramas in picioare in urma valurilor precedente de lacuste.

                               Cu o nesimtire ce frizeaza absurdul, proaspat reales la ordin venit de sus, de pe dealul Cotrocenilor, presedintele PDL a declarat ca: “Laurenţiu Mironescu nu era favorizat în partid. Dacă era un protejat al regimului, nu ajungea obiectul anchetei.”  Chiar asa, pe fata, fara ocolisuri a spus-o Emil Boc. In concluzie, cine e favorizat in partid nu poate fi anchetat. Poate n-ati auzit din Imunitatea Democrat Liberala. La cel mai serios mod, ma tem ca PDL-istii se vor gandi s-o legifereze chiar si in noua Constitutie, pe care se tot screm sa o fete inainte sa-i ia viitura electorala. Separatia puterilor in stat e doar o barfa; partidul poate decide pe cine nu are voie Justitia sa puna ochii, dara-mi-te catusele. La o asa magarie spusa in gura mare chiar ca nu mai stii cum sa reactionezi.

                              Cum intre doua polonice de “societate socialista multilateral dezvoltata” sorbite din haznaua marxist-leninista, UASCR nu a avut timp si nici chef sa strecoare cate o inghititura de umanioare, se pare ca lui Emil Boc limba romana ii intinde capcane.  Nimic nou sub soare; amintiti-va de discursurile memorabile ale junei odrasle prezidentiale. Revenind la fostul primar de sub Feleac, ultima nazdravanie lingvistica a acestuia, conform cotidianului “Romania Libera”   din 26 mai 2011 suna cam asa “nu se pot face promisiuni către români fără acoperire”. Sa intelegem ca romanii fara celular nu beneficiaza de promisiuni din partea lui Emil Boc? Sa credem ca romanii fara sepcuta sunt vaduviti de asemenea bucurii? Noroc ca suntem obisnuiti cu graiul Boccitan si am inteles ca s-a referit la promisiuni fara acoperire; totusi, pusa alaturi de “Yes, but you know, aviara gripa…”, expresie cu care premierul l-a trimis in corzi pe un reprezentant al companiei Nokia,  incalcita zicere se constituie intr-un portofoliu de larga respiratie spirituala si “succesuri” in imbogatirea fondului lexical PDL. Revenind la romanii fara acoperire despre care face vorbire Emil Boc, constatam ca, in anumite situatii , putem intalni romani aflati in cealalta extrema, atunci cand palaria este mult prea mare pentru capul pe care a fost asezata, dupa cum se poate observa si in imagine. 

                              Ca spectacolul dezolant al unei guvernari deplorabile sa fie complet, la unison cu trompeta domniei sale de la Palatul Victoria, Traian Basescu se lamenteaza ca multimea de specialisti de pe margine stie doar sa arate cu degetul, dand ca exemplu refuzul capilor BNR de a intra in mocirla oranj. Prin acest mesaj, presedintele Romaniei recunoaste indirect ca sustine o adunatura de incompetenti, pusi doar pe jaf si capatuiala, analfabeti insa cand vine vorba de gestionarea interesului national. Cata minte iti trebuie sa realizezi ca nimeni nu vrea sa plateasca pentru oalele sparte de PDL si gasca intr-un iresponsabil exercitiu al puterii? Guvernele de tehnocrati sunt doar false solutii in situatii extreme, ca si guvernele de uniune nationala. Guvernele sunt si trebuie sa ramana  politice pentru ca au nevoie de sustinerea partidului de guvernamant, altfel alegerile nu-si mai au rostul. Lasati pe Boc & Comp. sa-si rupa gatul pana la capat. Poate asa ne vom invata minte si nu-i vom mai alege in vecii vecilor.

Lacrimi si dinti

De cu seara mi-am pus ceasul sa sune, sa fiu treaz la ora inceperii Marii Adunari Nationale a PDL. Pana sa dau cu apa pe ochi, Basescu pasea tantos in sala turnirului. Imi trag nadragii in graba, cu un ochi pe toate cotidianele care transmit online sedinta. Imi amintesc de Ilie Dobre si de transmisiile lui radiofonice in direct in cadrul emisiunii “Fotbal minut cu minut”. Circula pe vremea aceea un banc; in esenta, se spunea ca Florin Halagian l-ar fi rugat pe Dobre sa slabeasca tempo-ul, ca a scos sufletul din jucatori si nu mai pot tine ritmul cu transmisiile lui. Revenim la transmisia live de la Palatul Parlamentului. Cuvanteaza presedintele. Varsa doua lacrimi, in stilul deja consacrat. Aflam cat a suferit cand i-a intors Petre Roman spatele. Pai cui o fi vrut presedintele Romaniei sa-i intoarca Roman spatele? Lui Adrian Nastase? In pofida apelului prezidential ca actualii competitori sa ramana prieteni si dupa numaratoarea voturilor, am remarcat in ambele tabere cateva declaratii facute scrasnind din dinti. In asteptarea noutatilor de la congres, ma mut pe cotidianul “Puterea”. Aflu ca politistii cauta prin Bucuresti un car cu boi…de Grigorescu! Pe la Palatul Parlamentului, de buna seama n-au trecut! Nicio legatura intre cele doua subiecte. Asta doar in caz ca n-o faceti dumneavoastra. Congresul continua. Le doresc… succesuri!

  • Unde sa-ti dau de veste?

  • Colaborare

  • July 2020
    M T W T F S S
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Mai de demult

  • Au trecut pe aici

    • 15,427 Calatori virtuali
  • Free counters!